Emotia inceputurilor din trecut


Am inchis ochii...
Si am redevenit scolarita model cu camasa alba imaculata, cu fustita rosie in pliuri si pantofiorii albi din lac. Prima zi de scoala... primii pasi... Abecedarul alb cu rosu si crizantema mov de pe prima banca de la geam. Mirosul de ghiozdan nou... si el rosu cu Testoasele Ninja. Primul stilou... Teama de invatatoare si atatia colegi. Emotie...

"Pe mine ma cheama Oana!"

Prima zi de liceu. Adolescenta rebela cu par scurt si unghii negre... Paream sigura, dar nu eram. Alte chipuri si poate alte probleme. Colegul dragut de care m-am indragostit. Profesorii pe care i-am urat si pe care i-am iubit. Acelasi stilou. Banca a doua de la perete. Laura si... ele. Emotie...

Prima zi de facultate... O multime de necunoscuti si un miros de ignoranta.

Azi am 20 de ani. Si oamenii stiu ca ma cheama Oana.
Ma tem ca am pierdut emotia inceputurilor de trecut...

Ce bine ca totusi mai pot inchide ochii...

13 comentarii:

Anna spunea...

eu cred ca aceea emotie nu dispare niciodata. e inca in tine si vrea s-o lasi sa iasa.

Hălăţel spunea...

Aaah superb 8->

deyu spunea...

Anul asta e anul icneputurilor pentru mine. Prima ora de canto, prima ora de dans, prima zi de facultate...insa, cu toate astea am tanjit dupa elevii iesiti in pauza, in curtea liceului...

Cristian Lisandru spunea...

Acea emoţie despre care vorbeşti se pierde, într-adevăr, odată cu trecerea timpului... Este estompată, însă nu pierdută DEFINITIV...

Anne spunea...

multa multa bafta in tot ce este si va constitui ceva noi!

Anne spunea...

ceva nou* scuze

Lola. spunea...

eu stau si vad cum trece timpul pe langa mine,fara sa pot face nimic.nu simt nimic.nu reactionez.nu ma pot "misca".la fel a trecut si vacantza.a trecut,s'a dus vazund'o cu ochii.fara ca eu sa fac ceva...

Mihaela Chelaru spunea...

Daa, cata dreptate ai cu emotia inceputurilor, cam in aceeasi situatie ma aflu si eu. Deja masterul mi se pare asa o chestie... :) nici nu stiu cum sa o explic.

Daca doresti un link exchange, te rog sa ama anunti printr-un comment la ultima insemnare pe care am scris-o. Multumesc.

Ioan spunea...

Da...Foarte adevarat.
Asa ma simt si eu...Eu am 24 ani si am trecut si eu prin aceleasi inceputuri. Si a disparut emotia. Dar parca a disparut si farmecul...
E bine macar ca ne putem aminti...

O duminica frumoasa!

ALy spunea...

Ignoranţă?
da, cel mai probabil.
Ar fi frumos totuşi să recunoaştem măcar 2 chipuri printre toţi care vor fi acolo.

Uca spunea...

e ciudat cum se uita si numele unora dintre ei... dau poate face parte din procesul uitarii..."laura si ele..."

Wanna spunea...

@Uca: Eu nu imi propun sa uit pe cineva vreodata... Dar daca acel cineva isi propune sa fie uitat... se mai intampla si asta!

ILANA spunea...

în câteva zile începe facultatea. N-am să uit prima zi. IM-PO-SI-BIL!

multă baftă!

Trimiteți un comentariu