De fapt, traim bine

Pentru cei care nu citesc Jurnalul National si nu stiu cine este Tudor Octavian.
Nu m-am putut abtine sa nu postez acest articol.

De fapt, traim bine


1. În vieţile oamenilor celebri de odinioară, călătoriile în străinătăţi erau evenimente cu urmări semnificative. Cu cât coborâm în timp, cu atât mai aventuroase şi mai pline de interes spiritual sunt voiajurile, iar cele în ţări îndepărtate mai presus de toate. Astăzi, nimeni nu-şi mai marchează biografia cu plecările, oricât de lungi ar fi acestea. Călătoriile ţin de normalitatea unei existenţe civilizate. Te urci în avion şi în două-trei ore eşti în capătul Europei.

2. De 65 de ani, în Europa nu mai sunt războaie şi chiar revoluţiile se pun la cale cu pierderi omeneşti puţine. A trebuit să fie inventate formule precum "revoluţia de catifea", "război mediatic", "război rece" ori "război cu delegaţie" pentru nişte soluţii sociale şi teritoriale care altădată decontau milioane de victime.

3. Nici epidemii nimicitoare nu mai avem. În lume e încă multă dramă, dar departe de Europa. În Europa, o duc rău şi se plâng de tot felul de necazuri oamenii care, cu numai un veac în urmă, trăiau în medie 40 de ani, iar acum, trebuind să trăiască 80, viaţa e prea lungă pentru cât pot ei să dea şi să reziste. Europa duce un trai prea sigur pentru o viaţă atât de lungă. Aproape tot ce era cu numai jumătate de veac în urmă vis şi utopie ne e la îndemână. Cu toate acestea, suntem nemulţumiţi şi gândim că trăim prost.

4. Au dispărut lagărele de concentrare, gulagurile, cortinele de fier. Trebuie să fii de tot nevolnic ca să ajungi la foamete. Totuşi, nu ne bucurăm de schimbările în bine.

5. Cărţile sunt destule pentru toată lumea. Cu televizorul poţi s-o ţii tot într-o distracţie şi chiar în răsfăţ cultural. Cam tot ce era privilegiu numai pentru bogaţi, în veacurile trecute, e azi pentru oricine. Jules Verne trăia numai cu imaginaţia, ceea ce, în zilele noastre, are şi poate oricare om de condiţie medie. Iar condiţia medie - clasa de mijloc - a devenit majoritară în majoritatea ţărilor din Europa.

6. O viaţă lungă vine cu boli ale îmbătrânirii, dar pentru asta nu e de vină nimeni. De ceva tot trebuie să murim. Dacă un om de la începutul secolului al XIX-lea - care a fost totuşi cel mai prielnic vieţii din toată istoria Europei, născând burghezia şi clasa de mijloc - ar vedea cât şi cum trăim, dar şi ce mijloace medicale avem pentru situaţii şi suferinţe care lui îi scurtau existenţa până la 40-50 de ani, cum ar fi infecţiile banale, ar zice că Europa a intrat în era fericirii. Între medicina din veacul al XIX-lea şi cea de azi diferenţa e de la aproape nimic la un maximum sigur.

Concluzie: Suntem fericiţi şi nu ne dăm seama. Suntem nefericiţi de cum trăim, deşi ar trebui să fim fericiţi pentru ce nu ni se mai întâmplă.

Încheiere: Tot ce am scris până aici nu sunt consideraţii de ale mele, ci sunt gândurile unui om care, fiind deportat în timpul celui de al doilea război mondial, a scăpat cu viaţă. Singurul care a scăpat cu viaţă dintr-un tren cu câteva mii de deportaţi în Transnistria. Are aproape 100 de ani, iar cea mai ciudată mărturisire a sa priveşte curentul electic. Ce fericire, spune el, să ai curent electric!
Tudor Octavian

sursa: Jurnalul National, 9 octombrie 2009

8 comentarii:

ALy spunea...

Chiar azi am vizionat o particica dintr-un film din 1980 la faculta..
si aproape aceeasi tema avea. :)

e interesant sa aflii cum erau viata oamenilor acum 100 de ani si ce reactii au avut odata ce-a aparut tehnologia avansata, etc.

Eva spunea...

Foarte bine ca nu te-ai abtinut! Ai stiut tu de ce...

andreiradu spunea...

in virtutea firului loigic accesat de jurnalistul evocat, am putea spune ca traim bine raportandu-ne la orice nivel de trai aflat sub nivelul nostru.
Comparatia o face cu trecutul, nu cu prezentul, cum ar fi fost firesc.
Sa comparam acest "traim bine" cu Germania zilelor noastre, cu Spania zilelor noastre cu Slovacia, ba chiar si cu Ungaria etc.
Nici nu ma mira de ce suntem atat de involuati, pentru ca mentalitatea romanului este cea care priveste intotdeauna in trecut, in urma si niciodata in prezent sau in viitor, nemaivorbind ca nu se uita in porximitatea granitelor lor.

Daca am analiza fiecare idee in parte, am descoperi ca ne "furam singuri caciula". Fiecare epoca s-a confruntat cu problemele specifice acelui context.

Nenea deportatul sa-i intrebe pe cei ce sunt soldati pe un front strain cam cat de bine traiesc; sa-i intrebe pe cei ce migreaza dintr-o tara in alta, pentru a trai decent, conform cu mileniul in care traim (ma refer la medicii romani care sunt nevoiti sa migreze pentru o slujba mai bine platita si decenta; ma refer la cei care termina drept economisti, programatori etc); sa-i intrebe pe cei din satele romanesti uitate de soarta, care traiesc cu opaitul secolului XVIII- XIX; cei care nu au apa curenta nici la un km distanta de casa lor; sa-i intrebe pe cei care nu au o scoala aproape sa-si poata da pruncii la invatatura; sa-i intrebe pe toti copii de prin spitale cu forme grave de maladii care se zbat intre viata si moarte; sa-i intrebe e tinerii care termina studiile si nu au unde sa se angajeze, iar daca se angajeaza undeva sunt platiti cu nimic, pentru ca, nu-i asa, nu au "experienta".
Nu numai ca nu este la curent cu realitatea, dar si o distorzioneaza: clasa de mijloc a societatii in mai toate tarile (chiar si acelea dezvoltate) este pe cale de disparitie; bolile despre care face vorbire au "evoluat" odata cu "binele" nostru, perfectionand-se tot mai repede.
Nu se mai traieste pana la 80 de ani, nici in tarile dezvoltate; patologiile maligne cuprind intreaga terra insa nimeni nu vrea sa traga semnalul de alarma serios.
Nenea de 100 de ani habar nu are ce este in lume, el stie ca nu avea lumina, iar pentru el pare o minunatie. Daca ne raportam la astfel de situatii, da, ar trebui sa ne consideram in rai.
Ma mir cum omul mileniului III se poate lasa atat de usor manipulat, avand in vedere tehnologia pe care o avem, posibilitatea macar virtuala de a face comparatia cu alte tari, care au avut curajul sa priveasca in viitor, nu in trecut.
Dar... suntem romani!

Wanna spunea...

@andreiradu: Textul are un caracter generalist. Cu siguranta nu se referea la nivelul de trai din Romania! Altfel, articolul nu si-ar fi avut cu siguranta rostul, caci fiecare tara se dezvolta in propriul sens dispunand de propriile puteri si capacitati.
Iar tu, nu mai gandi ca un roman "veritabil". Tuturor ne place sa spunem cat de nasol e in Romania, dar cati dintre noi ridica un deget spre a face ceva?
Si normal ca ai sa spui ca nu poti sa faci nimic aici. Unul, e adevarat, nu rezolva nimic. Dar mai multi...? Eh...cred ca asa s-ar mai schimba lucrurile...
Ce-ar fi ca in semn de protest populatia sa nu mai mearga la alegerile ce urmeaza? Ce-ar fi ca toti sa aiba curajul sa intre in greva generala si sa isi asume toate riscurile pe care le implica acest fapt? Poate... se sesizeaza totusi cineva...
Ce-ar fi sa invatam sa ne educam copiii? Sau sa invatam sa ne cerem drepturile...
Dar, vezi tu, noi stim sa facem un singur lucru: sa aratam cu degetul! Si atat...

andreiradu spunea...

wanna ai amestecat politicul si revolta ta interioara cu subiectul deportatului fericit ca are lumina.
Se intrepatund subiectele, dar nu e cazul. Prozelitism poti face pe un subiect dedicat. In mica masura includeam si traiul din Romania, insa tu ai ramas blocata pe el.
Romanul "veritabil" este cel care crede ca trieste bine in raport cu trecutul, nu cel ce priveste in proximitatea lui si in loc sa se multumeasca sa priveasca la bec, priveste/tinteste spre laser.

Da, ai dreptate, noi romanii facem una din doua sau, uneori, dominati de impulsivitate le facem pe amandoua:
ori privim in trecut si ne spunem cat de bine traim acumi sau "se poate si mai rau"; ori aratam cu degetul astfel incat reusim sa ne scoatem ochii unii altora, fara niciun avantaj.

Da, sa ne educam copii (cei ce sunt in situatia de a-si educa copii) dar privind inainte, citind despre trecut, sa nu ramana agatati de el si sa se compare tot timpul cu ceea ce era intrecut, tocmai pentru a nu lasa poarta deschisa celor "destepti" sa-i manipuleze functie de interese.

Ideea este ca in prezent in unele parti ale golobului "se traieste bine", in altele se subzista; iar in cele mai multe se mimeaza o stare de bine sau o complacere gasindu-se artificii mentale pentru a se amagi "o ducem bine".
Subiectul este profund, daca vrei sa vezi dincolo de cele cateva idei semnalate de jurnalistul respectiv.
Nu arata cu degetul si du-te la vot, educa-ti copii sa priveasca in viitor, nu te bucura ca ai curent electric, cand nu ai acces la tehnologia cea mai performanta specifica epocii in care traiesti etc.

Wanna spunea...

@andreiradu: Da, ai dreptate cu privinta la unele lucruri...

Si totusi cred ca autorul nu se referea stricto sensu la bec, ci la evolutia tehnologiei, in general!
Si da... despre Romania se pot vorbi mult prea multe...

andreiradu spunea...

da, autorul se referea la evolutia tehnologiei, insa nu poti spune "traiesc bine" pentru ca am lumina, pe cand bunicul meu statea la opait; "traiesc bine" ca nu se mai moare de ciuma, insa se moare pe capete de cancer, sida, sifilis, avc, infarct; nu poti spune "traiesc bine" ca nu sunt deportat fortat si ma vad obligat de situatie sa ma "autodeportez"; "traiesc bine" ca pot calatori cu avionul cand avionul nu este un mijloc de locomotie accesibil oricui; "traiesc bine" ca nu mai sunt revolutii de 65 de ani ce aduceau pierderi de vieti omenesti, cand vietile omenesti se pierd in razboaie ce nu nimic cu suveranitatea tarii in care traiesc (oricare ar fi ea din europa, si nu numai) etc.
Nenea cu pricina nu stie ca sunt mii de cazuri anual care mor de o banala gripa, pentru ca nu-l intereseaza (si nu vorbesc numai de Romania); nene e fericit ca Verne traia in imaginatie ceea ce el traieste in realitate, insa uita ca omul secolului XXI traieste lucruri mult mai surprinzatoatre in imaginatie, depasesc limita terestra si care vor insemna pentru omul secolului urmator ceea ce inseamna pentru el imaginatia lui Jules Verne.

Mai face o eroare: nu trebuie sa fim fericiti ca avem mai multe decat stramosii nostri, ci trebuie sa fim fericiti de ceea ce suntem, daca suntem.

Sper sa nu te fi deranjat comentariile mele, insa modul cum gandim se reflecta in ceea ce traim. Conteaza cum si la ce ne raportam.
Multumesc pentru gazduire, o seara deosebita iti doresc

Wanna spunea...

@andreiradu: Nu deranjezi cu nimic. Accept orice fel de opinie.
Tu continui sa raportezi articolul la societatea noastra.
"De fapt, traim bine" cred ca se referea la faptul ca avem cu ce din plin, si totusi ne plangem. Si nu numai noi , romanii.

Si da, modul cum gandim ne "afecteaza". Eu obisnuiesc sa vad si partile bune din lucruri. Nu ma consider o optimista si nici naiva nu sunt. Dar felul acesta de a gandi m-a ajutat f mult pana acum. Sunt constienta de societatea in care traim si de putinele posibilitati pe care ni le ofera... dar nici daca ma plang nu rezolv nimic. Ma straduiesc ca macar in ograda mea sa fie mai bine...

O seara frumoasa!

Trimiteți un comentariu