Auriu in Noiembrie

9 comentarii


Plutesc umbre tăcute

În bălţi ce dorm pe trotuare.

Pe buzele noastre crăpate de timp,

Noiembrie moare.


Pe alei învechite, stropite cu vânt

Se adună auriu-n covoare.

Şi-mi curg arţarii pe umeri-mi cruzi

Şoptind cât îi doare.


Şi-şi plânge şi strada toamna în ploi

Şi-o-adună domol în cotloane.

Trec oameni lăsându-şi durerea-n noroi…

Noiembrie moare.