Am luat o hotarare


N-am de gand sa imi ratez viata din cauza faptului ca cei din jurul meu o fac. N-am de gand ca dupa anii de facultate sa realizez ca tot ce am facut a fost sa merg la scoala, sa stau in camera de camin cu calculatorul in fata sau sa ies sambata la McDonald's cu prietenul. N-am de gand ca "apropiatii" mei sa se rezume la doua persoane, in cel mai fericit caz.
Asa ca... daca cei care ar fi trebuit sa imi fie prieteni nu vor sa fie alaturi de mine, ma pot duce si singura la film sau la teatru, pot sa citesc ziarul la o cafea doar eu si cu mine... pot sa ma plimb pe malul marii impreuna cu vantul, si asa mai departe...
Nu vreau sa ma mai rog de ceilalti sa imi fie prieteni. Nu vreau sa mai cersesc o intrebare de "Tu ce mai faci?". Nu vreau sa mai primesc raspunsuri monosilabice. Nu vreau sa ma plafonez!
M-am saturat de "N-am chef...", "N-am timp.", "Mai bine iau filmul de pe net decat sa dau banii la cinema"... etc
Nu o sa devin o introvertita. Nu am sa imi creez o lume proprie. O sa continui in acelasi fel, numai ca... nu voi mai avea asteptari de la ceilalti.

Imi pare rau ca ceilalti nu vad lucrurile asa. Imi pare rau de cei care au 20 de ani si nu cunosc decat peretii propriei camere sau al caror comportament duce undeva spre 40. Inca nu sunt adult.
Inca mai am sansa sa gust din viata, cu bune si cu rele...

Daca nu o fac acum...

23 comentarii:

Dagna spunea...

te inteleg destul de bine :)

Adramelech spunea...

Ma regasesc in postul asta. Lumea mea se reduce la 4 pereti. :D

Doppelganger spunea...

Yipeeeeeeeeeeeeeeeeeee! You go girl! :D :>

ioana:) spunea...

postarea asta mi-a facut ziua.

ps. si eu!

Lola. spunea...

corect!!inteleapta decizie.pe bune.una mai buna nici ca puteai sa iei.e mult mai bine singura.crede'ma.vei vedea...ca singuratatea nu e asa rea pe cum pare.e chiar mai bine decat ai crede...

Pathetic spunea...

Prietenia in care trebuie sa te rogi de celalalt sa-ti fie prieten, nu prea imi suna a prietenie. E mai mult un fel de amicitie fortata, trasa de par, mutilata. Ii lipseste ceva.

O zi buna!

Papillon spunea...

foarte bine faci! ia taurul de coa...

Julls spunea...

extrem de faina postarea,si blogul.
l-am gasit pe blogul ioanei si ti-am citit prin arhiva si pot sa iti zic ca ai niste idei foarte tari si solide.

o sa te pun la "romanian genius". succes in continuare >:D<

Wanna spunea...

@Julls: Multumesc mult! Ma simt onorata. Si te mai astept... :)

Hălăţel spunea...

Da!
Asta da decizie!:D
Si vorba ta :"Daca nu o fac acum..." pai atunci cand?

Ciocolatika spunea...

Iti doresc mult succes !
O atitudine cum nu se putea mai buna !
Te imbratisez !

Wanna spunea...

Catre toti... Ma bucura ca imbratisati atitudinea mea. N-ati vrea sa fiti voi prietenii mei? :))

Ciocolatika spunea...

Dar noi suntem deja prietenii tai...eu cel putin DA ! :)

Wanna spunea...

@Ciocolatika: Multumesc mult!:)

Dan spunea...

Ma regasesc si eu de multe ori in aceasta situatie, insa cred ca asta se intampla numai pentru ca inca nu am facut nici un efort pentru a imi extinde cercul social. Cercul de cunostinte te poate tine in loc sau te poate impinge inainte. Daca oamenii din jur nu te inteleg si nu te sustin, daca se uita la tine ca la altceva, atunci iti va trebui o vointa de fier ca sa perseverezi.

In schimb, daca iti gasesti niste prieteni care sunt la fel ca tine, poate chiar mai pasionati de ceea ce vrei si tu, atunci te vor incuraja si va fi mai usor. Eu am avut sansa sa cunosc cativa oameni de genul asta, dar prea putin pentru moment. Asta nu inseamna ca ei nu exista, ci doar ca nu am facut nimic ca sa ii gasesc pana acum.

Wanna spunea...

@Dan: Problema mea este ca am venit dintr-un mediu unde aveam un grup extraordinar de prieteni cu care imi petreceam foarte mult timp. Acum fiecare e la facultatea lui, in diferite orase si ne vedem destul de rar in week-enduri.
Eu sunt o persoana sociabila. Nu s-a pus problema sa nu imi doresc sa cunosc alte persoane. Faza e ca disponibilitatea lor e redusa. Multi au un grup vechi la care nu renunta si pe care nu doresc sa il extinda incluzand si colegii actuali...
Trecerea asta brusca m-a afectat in mare masura, dar incerc sa o depasesc acum.

Multumesc pt vizita!

Boddah spunea...

ştii ce cred eu?
că dacă aş putea să fac ce te-ai hotărât tu să faci,aş fi mult mai fericită.
postul ăsta chiar m-a pus pe gânduri...

Wanna spunea...

@Boddah: La inceput e cam greu...dar te obisnuiesti pe parcurs.
Iti multumesc pt vizita si te mai astept! :D

Lola. spunea...

vad ca stii...
la inceput chiar e greu.
eram foarte sociabila,prietenoasa,imi doream sa cunosc cat mai multa lume,sa am cat mai multzi prieteni[pe vremea cand credeam in asa ceva],etc etc etc.
am luat aceeasi hotarare ca tine,in clipa in care am fost tradata de "cele mai bune prietene",care'mi sunt si colege de astfel[asta nu'i a buna] :)) i mean...le'am iertat destul,am trecut cu vederea o gramada de chestii nu prea frumoase venite din partea lor,dar am si eu limitele mele.oricat de fraiera sau de naiva as fi[am fost...].si la un moment dat s'a umplut paharul.am zis stop.pana aici a fost.
si am hotarat sa nu ma mai atasez vreodata de cineva,sa nu mai fiu asa de naiva,pentru ca atunci sunt luata de fraiera...
nu mai cred in prietenie,nu mai cred in iubire...pentru ca stiu si m'am convins ca nu exista!!niciuna dintre ele.
si la inceput e foarte greu,itr'adevar.dar acum m'am retras in asa hal incat nici nu mai poate da lumea de mine.adica,nu mai ies deloc,nu mai intru pe mess decat foarte rar,nu mai stau cu orele,cum faceam inainte...
pur si simplu m'am saturat de totzi si de toate.nu vreau sa'i mai vad. 8-| mi'e scarba de oameni.

stiu cum e cu faza aia cand cei din noua comunitate in care ai intrat nu vor sa renuntze la vechile prietenii si obiceiuri,dar nici nu vor sa mai adauge "chestii" noi in "retzeta".ceva'n genu' mi s'a intamplat[se intampla de obicei]cand mergi la liceu.sau la faculta[cum ai patzit tu],si'asa mai departe...

Wanna spunea...

@Lola: In liceu am avut si eu foarte multe prietene. Dar imediat cum s-a terminat clasa a 12a, s-a terminat si cu ele, din motive la care nu ma asteptam. Insa...au ramans totusi cativa carora le multumesc azi ca sunt alaturi de mine si pe care chiar ii iubesc.
In ciudat toturor dezamagirilor, eu n-am incetat sa cred in prietenie. Si nu e un semn de naivitate. Dar daca tu crezi ca nu exista, nici nu vei mai avea parte de ea vreodata. Vorba aceea... nu se stie de unde sare iepurele. Eu doar mi-am schimbat atitudinea. Daca intr-o zi acele persoane vor dori sa vorbeasca cu mine, nu voi zice nu. O portita exista, doar ca o voi lasa sa o deschida ei, nu o mai fortez eu. :)

Zori de zi spunea...

Eu n-as rezista asa, weekend-ul asta am fost singura si chiar am incercat sa adopt treaba asta cu " eu pot sa-mi fiu cea mai buna prietena", "n-am nevoie de nimeni, ma descurc" si totusi n-am reusit, aveam nevoie de forfota, de rasete, de discutii si aprecieri. Cred ca la inceput merge, dar pe parcurs ajungem sa ne interiorizam tot mai mult...dar cu siguranta depinde de la persoana la persoana. Good luck!:D

Wanna spunea...

@Zori de zi: Atitudinea asta se aplica doar de luni pana joi... :))

Mistake spunea...

Şi vorba clasică : "trăieşte-ţi viaţa!" ... că unii nu au ce să trăiască, dacă ai şansa, şti cel mai bine cum ar fi daca ai rata-o. Eu.. până acuma o ratez, din plin, am talent la rateuri :) .

Trimiteți un comentariu