Planetarium [sau cum sa visezi un necunoscut]


Nori... [gri]. Vantul cald imi aduna parul pe fata si ma chinui cu mana dreapta sa il dau la o parte. Copacii [verzi] isi scutura crengile in stanga si in dreapta. Praful se ridica in vartejuri si ne intra in ochi. Fugim... noi doi?
Tu ma tii de mana... sunt sigura ca esti tu! A... Cine esti tu?
Cladirea imensa... doua usi mari din sticla. Alergam pe scarile [negre] si zambim.
Un hol lung [sepia] impanzit de tablouri [alb si negru], universuri, stele... Pluto. Prin ferestrele largi intra soarele [auriu] care arde... Soare cald... soare de vara.
Alte usi din lemn lacuit cu manere groase din metal rece. Pasim... eu in fata... tu in urma balerinilor mei [rosii].
Scaune... scaune multe asezate concentric. In centru o masuta. Intuneric... aer rece, inchis.
Catifeaua [visinie] a scaunelor ne gadila mainile.
Pe tavan se plimba mii de lasere si luminite... Ne lasam capul pe spate... adormim.
Orion, cunoscut şi drept Vânătorul, este o constelatie în emisfera nordică, fiind una dintre cele mai cunoscute. Ea este vizibilă şi de pe teritoriul României în perioada noiembrie – aprilie. Prin mijlocul constelaţiei trece ecuatorul ceresc, ceea ce face ca această alăturare de stele sa fie vizibilă din orice punct al Terrei, fapt care a făcut din această constelaţie una din cele mai cunoscute...
Alege o stea... alege o stea... [albastra].

M-am trezit buimaca... undeva in adancul mintii rasuna o melodie...
If you leave me now...

Si afara ninge [alb].

5 comentarii:

Ada spunea...

Poate ca necunoscutul erai chiar tu.

Antiignorantu spunea...

visele din univers....:)

Oana Emilia spunea...

@Ada: Era un el... de asta sunt sigura.

Anonim spunea...

Poate nu era necunoscut.

Oana Emilia spunea...

@ a l'exandru: Dar nici cunoscut nu este...
Cum sa il numesc? ;)

Trimiteți un comentariu