Ceasca de ceai


Noapte...
M-am invelit cu Februarie.

Am ingropat ceaiul intr-o cutiuta de catifea sperand sa se mai pastreze pana cand ai sa vii.
Zaharul asteapta inghetat pe dulap si lingurita plange pe masa.

Doar ceasca alba, cu toarta ei stramba, tanjeste dupa degetul tau si buza fina de sus... Ca in sarutul dulce sa ii lasi gustul tau...
Ceasca alba se hraneste cu tine, cu vorbele tale insetate.

Aburul s-a racit... de dor sa-ti mangaie obrazul zgariat. Si ochii sa-ti lacrimeze... in ceasca de ceai.

Te-asteapta, inca...

8 comentarii:

Antiignorantu spunea...

frumos dar in loc de zahar trebuie pus miere;;;

Ramona-Sandrina Ilie spunea...

Foarte frumoasă...sensibilă şi gingaşă precum o adiere.

Eva spunea...

Superb!...

Iulia I. spunea...

Sublim ... dar ma intreb: nu ti-e frig, acoperita fiind de februarie?

Ada spunea...

Oare ceaiul are termen de garantie dupa ce l-ai preparat ?...

Cu alte cuvinte, cat timp va mai astepta, bietul ?

Oana Emilia spunea...

O sa astepte... pana o sa vina.

Sper eu...cat mai curand.

Radu spunea...

superba imaginea.....plina de emotie...

Anonim spunea...

Mi-e frică să apreciez în clișee, pentru că pot altera o poveste, o privire, un gest greu, încărcat fiind de tot și s-l transform în nimic. Așa că decât totul sau nimic, mă înclin.

Trimiteți un comentariu