Ciocnirea



Ce ciudat sa te ciocnesti de cineva. Aerul din jurul tau, cu aerul din jurul lui se lovesc molecula cu molecula. Se amesteca intr-o imbratisare, lasand in urma aerul ciocniri... cu miros de exaltare si batai de inimi.

Ieri m-am ciocnit si eu de tine. Mai repede decat ma asteptam.
7 pasi... te-am vazut. 6 pasi... m-ai vazut... Apoi ti-ai intors privirea catre vitrina cu covrigi si ai zambit.
1 pas... in tandem... si ne-am lovit.
Bizar... a durat o secunda. As fi vrut sa fie ca in filme... slow motion... si toata ciocnirea sa dureze 5-6 secunde. Atat cat sa pot sa iti observi haina, pantalonii si fularul... si poate un defect, doua. Atat cat... sa retin ceva.

2 pasi... spate in spate...
Nu... nu m-am intors. Sunt sigura, totusi, ca tu ai facut-o. Dar mai departe de 20 de pasi. Crezand ca eu am privit deja inapoi si astfel nu ne-am fi intersectat privirea intr-un gest plin de jena.

Ai trecut...
Pentru multimea de acolo am fost doi necunoscuti. Doua corpuri care au trecut pur si simplu unul pe langa altul. Doua corpuri...

Cate corpuri se ciocnesc...? Cate corpuri aparent necunoscute isi intersecteaza drumul, zambesc, merg mai departe si lasa in urma o dara de amintiri, fara ca ceilalti sa realizeze?

Acum... incerc sa rememorez. Chipul tau insa, a luat forma unui portret pe o panza unde vopseaua proaspata a fost intinsa de mana dreapta a pictorului. Un contur vag si mii de nuante amestecate haotic...

Dar erai tu! Si asta conteaza...

13 comentarii:

Unknown spunea...

Imi pare bine pentru ciocnirea ta:)

Solitary Thoughts spunea...

ciocniri fara urmari aparente.

cenusadelumina spunea...

Superb scris, am ramas captivata...

Search spunea...

chiar frumos

Anonim spunea...

'Chipul tau insa, aluat forma unei portret'' modifica pls - unei cu unui ! multumesc

Oana Emilia spunea...

@Anonim: Initial a fost "a luat forma unei imagini"...apoi am modificat "imagini" cu "portret" ,insa am uitat si de "unui" cu "unei". Ti-ai dat seama probabil ca aceasta greseala nu a fost facuta din lipsa cunostintelor de gramatica. ;)
Data viitoare as vrea sa porti si un nume... ;)
Multumesc!

Anonim spunea...

E genul de scriere care ma lasa cu gura cascata si cu bale la gura, ca un copil prost. F misto postul. :*

Oana Emilia spunea...

@Vali: Tocmai ce ai castigat premiul pt cel mai bun comentariu!!! :)))
:*

hot-tequila spunea...

Mie chiar mi s-a intamplat ca astfel de ciocniri sa ia cursul unor intamplari romantice ;)...cateodata sunt tare fierbinti moleculele acelea ;)
Amintiri - lasa intotdeauna... ;)

Ada spunea...

Chiar de nu ne-am ciocni, respiram acelasi aer.

Aerul pe care l-ai respirat tu, Wanna, in urma cu cateva luni, poate a ajuns la mine. Poate ca acum il inhalez.

Plamanii nostri se cunosc deja. Insa, intre tine si necunoscutul acela, aerul s-a impartit. Si stii de ce s-a intors ? Plamanii lui au expirat aerul tau. Simteau nevoia...

: )

ALy spunea...

Înteresante secundele alea. :)
Păcat că, câteodată rămâne o singură persoană cu amintirea asta.

Anonim spunea...

Cat te tine o doza din asta?
Doza zilnica recomandata? O saptamana? O luna? Un an?

Ghost spunea...

cuvantul "covrigi" m-a facut sa ma gandesc la niste amintiri de-ale mele si m-a facut sa intru cumva in text dar si sa adaptez textul cu aminitirea mea........foarte frumos.:D

Trimiteți un comentariu