De-a v-ati ascuns




...stiam ca nu o sa ma mai scoata nimeni de acolo. Stiam ca probabil imbratisarea marii va fi ultima pe care pielea mea o va mai simti vreodata. Iar ceata verde ultimul lucru care imi va mangaia privirea. Doamne, ce ciudat! Caci deschideam ochii si simteam ca am iesit din mine si ca pot sa ma privesc. Si ce frumoasa cadere... cu mainile intinse in sus, asteptand o mana calda sa ma traga, cu rochia dansand in jurul meu si cu parul incalcit.Sigur semanam cu o balerina...

***

-Balerino, ti-ai gresit vocatia!!!
-Vai Rabbit, nu ma mai privi asa!

Alex era Rabbit. Devenise Rabbit de cand a dat peste mine din intamplare si i-am spus ca ma cheama Alice, pentru ca nu aveam chef sa imi dezvalui adevaratul nume. L-am intrebat pe Rabbit intr-o zi daca ii place sa se joace si mi-a spus ca da. De atunci ne-am jucat De-a v-ati ascuns, doar ca numai el punea ochii si numara pana la stele apoi pornea sa ma caute. M-ar fi gasit usor de fiecare data, doar ca ii placea sa ma faca sa cred ca am sa castig. Dar nu castigam nici eu si nici el. Amandoi pierdeam dar eram prea orbi ca sa vedem asta. Si ne bucuram enorm pentru ca pierdeam.

In seara aceea am plecat pe plaja. Eram doar eu cu Rabbit si imi placea ca nu ma tinea de mana. Rabbit tragea dintr-un Malboro rosu iar eu imi mancam ciocolata cu pofta de copil. Si nu imi pasa ca imi intra nisipul in balerini si nici ca batea vantul si a doua zi urma sa racesc, si nici ca imi murdarisem bluza de ciocolata.

Atunci ne-am jucat in cabina salvamarului. Am urcat pe scarile rancede de metal si am stat acolo sus. Era frumos sus si nici nu stiu cat timp a trecut. Atunci Rabbit a inceput sa numere cu cifre de ciocolata si sa ma caute iar eu chicoteam dupa ochii lui. Dupa aceea am pus eu ochii. Dar am trisat... Si l-am vazut cand se ascundea cand sub sanii mei, cand in palme, cand dupa ureche... apoi pe coapse si sub limba. Si ma amuza teribil! Rabbit mi-a spus ca nu joc corect si ca o sa se ascunda de nu am sa-l mai gasesc vreodata. Eu am ras si Rabbit a sarit din cabina galbena pana in mare, adanc in mare.

Am sarit si eu ca o nebuna dupa el ca sa-l gasesc... Dar trisase si el de data asta. El sarise in marea lui, nu in a mea.

***
...ma gandeam atunci la Eliade si la nimicul lui muzical... Voiam sa devin un nimic muzical in apa marii. Nu incercam sa ies la suprafata. Nu dadeam din maini si nici din picioare desi plamanii imi erau goi iar creierul imi statea sa explodeze. Daca as fi iesit stiam ca nu am sa il mai gasesc pe Rabbit vreodata. Asa ca... am plutit catre nicaieri.
Un nimic muzical...doar apa.

10 comentarii:

Oana Emilia spunea...

Multumesc pentru zambet! :)

Anonim spunea...

Ce vroiam sa zic? Ah da... SUPERB! Scrie tot asaaaa amicooo :*

Oana Emilia spunea...

Sigur, amicule... :*

Ghost spunea...

tze fumosssssss:D bavo

Liviu spunea...

Ce bine ca nu ti-a tremurat mana sa scrii pana la capat, cu o dara de cerneala atat de delicata, o povestioara, si dulce, si amara, din care am retinut ideea marii fiecaruia. Ce bine ca sunt si confluente, uneori si pe alocuri! Liviu

Fly's Wardrobe spunea...

asta chiar mi-a placut !

killer spunea...

de cand n-am mai fost pe blogul asta:).
e bun Malboro rosu.;x

Ada spunea...

Ai stilul tau aparte de a scrie. Special. Transmitand.

Nu renunta. Fara scrisul tau, multi am ramane asemeni lui Alice din acea mare, fara Rabbit al ei. Un nimic muzical. Pentru ca nu ne-am mai putea descoperi pe noi insine.

Oana Emilia spunea...

Multumesc, Ada...

Twix spunea...

minunata poza :)

Trimiteți un comentariu