The Bitter End


Mai tii minte, dragule, cand am oprit timpul?
In ochiul crapat al mintii
Ne-am jucat de-a minunile.

Mai tii minte cand mi-ai intins mana?
Si m-ai rugat cu palmele
Sa ma arunc in tine.

Eu mai tin minte
Cand m-ai tras de pe zidul sufletului.
Si mi-am rupt picioarele in asfalt.

Iar acum oasele-mi frante
Se joaca de-a marioneta cu mine.

6 comentarii:

ioana:) spunea...

cât îmi place...

Runn3r spunea...

Nice, altceva nu stiu ce sa spun

Coliba pezevenchilor spunea...

ha! real life !

Oana Emilia spunea...

Ioana, fa ceva cu comentariile la tine pe blog. Ca de multa vreme nu pot sa iti mai scriu nimic. :(

Anonim spunea...

Curg in randuri, sentimente..amintiri poate...realitati in final! Frumos!

Ioana Dunea spunea...

E o imagine interesanta in ultimele doua versuri.

Trimiteți un comentariu