Desen nocturn


Mi-ai desenat o noapte. Ai pus si cateva stele, alei prafuite, doi trei copaci inmuguriti si un caine vagabond care mergea la doi pasi in fata noastra. Se intorcea uneori cu privirea, asteptand si aratandu-ne calea catre nicaieri.

Ai presarat putin frig si o adiere care sa ma faca sa imi dau nervoasa, dupa ureche, suvita care imi gadila obrazul.

Mi-ai povestit vrute si nevrute, m-ai invaluit cu cuvinte, cu zambete si mici atingeri. Te-am privit asa cum un copil priveste un magician, asteaptand urmatoarea scamatorie.

Ne-am oglindit chipurile intr-o ceasca de ceai rosu si am fredonat stangaci o melodie ale carei versuri le-am uitat de mult. Si am lasat noaptea sa curga...

3 comentarii:

Unknown spunea...

o intalnire perfecta

Zori de zi spunea...

in randurile astea, am gasit linistea aia perfecta.

Unknown spunea...

asta este rodul artei (idiferent de care sau nivelul de profesionalism)

de aceea poate fi considerat si un drog :))

Trimiteți un comentariu