Cartea necitita


Pe rafturile din biblioteca mea, zace o carte necitita. Are coperti rosii, iar titlul e batut in cateva litere aurii. Pe prima pagina, sunt asezate cu grija, in cerneala neagra, patru versuri. Urmeaza un "Cu drag" si o semnatura indescifrabila.

Mai jos, am notat o data care a trecut de mult.

E cartea pe care nu am avut curaj sa ti-o ofer vreodata. Ar fi trebuit sa fie cadoul de ziua ta, care sa te faca sa ma privesti altfel decat sunt.

Insa, au trecut nopti intregi, cu luna plina, luna noua, cer innorat si ploi, de cand asteapta sa fie tinuta in palme si oferita cu un zambet si o bataie de inima. De cand tanjeste la doi ochi care sa o citeasca litera cu litera, pagina cu pagina...

(Probabil va ramane cel mai frumos dar pe care nu l-am facut vreodata...)

1 comentarii:

R. spunea...

Trist si frumos. Am avut si eu candva o astfel de carte... Am ajuns sa rup pagina pe care scrisesem dedicatia, iar cartea sa o uit printre celelalte sute.

Trimiteți un comentariu