Copacii

0 comentarii

Copacii obositi s-au lasat in voia vantului. Au uitat de greutatea soarelui din vara, iar acum se leagana si asteapta.

Sunt tristi, batrani, infrigurati. Le-au mai ramas doar miile de ganduri, de vise si sperante cu care i-am impodobit in zilele de aur.

Pe o creanga, am agatat toate jumatatile de apus pe care le-am privit impreuna. Alaturi, stau norii sangerii si picaturile de ploaie in care ne-am scaldat privirile cand ne-a fost dor. Pe o alta, am asezat pasii din asfaltul fierbinte si gurile de aer incins.

Am pus si cele cateva petice de iarba in care ne-am petrecut dupa-amiezele. Si carul mare si luna plina, din noptile cu insomnii.

Am pus refrenele care spargeau tavanul in fiecare dimineata si cartile din care se scurg cuvinte peste cuvinte...

Inveliti in amintirile noastre, copacii obositi vor adormi fericiti in sfarsitul de afara.

                                                                                                                   (Foto: Barbaros Cangürgel)

Nesfarsitul sfarsit

0 comentarii

Am stiut de la prima gura de ceai rosu ca tu vei fi cel care imi va frange inima. De la primul pas, din acea cafenea tarzie. De la prima imbratisare, prima atingere accidentala, primul zambet si primul oftat. Am stiut ca, dupa atata alergat si ascuns, ai sa ma prinzi, ai sa ma porti pe brate pe cele mai inalte culmi, ca apoi sa imi dai drumul, fara plasa de siguranta, fara nimic.

Insa nu am ezitat vreo clipa. M-am bucurat de fiecare moment ca fiind ultimul, deja resemnata ca intr-o zi ai sa dispari asa cum ai si aparut, dintr-o intamplare absurd de frumoasa, cu acelasi zambet sincer pe chip. Poate prea tarziu sau poate prea curand.

E ciudat cum nu am vazut niciodata tristetea sau disperarea dintre noi doi. Nici obsesia, nici tragedia. Am savurat fiecare imbratisare si fiecare sarut cu o fericire absoluta, de copil. Am ras, am dansat, am sorbit  cuvinte si priviri. O dependenta dulce, nimicitoare, dar care ma ferea de ceata si de ploaie, de frig sau de soare.

Iar imbratisarile tale, cea mai placuta stransoare, m-au dizolvat in caldura trupului tau. In cercuri, cercuri. Pe ritmul suav al batailor inimii intr-un nesfarsit sfarsit.

Astept... 


Ghicitoare

0 comentarii
 


S-au risipit.
Le-am pierdut.
Speriate au fugit
De toamna timpurie.

Le-as fi prins pe toate
Si le-as fi impletit
Intr-un frumos tablou
Care sa-mi aminteasca de tine.

(Foto: Irina Munteanu / skippedheartbeats)