Auriu in Noiembrie

Plutesc umbre tăcute

În bălţi ce dorm pe trotuare.

Pe buzele noastre crăpate de timp,

Noiembrie moare.

Pe alei învechite, stropite cu vânt

Se adună auriu-n covoare.

Şi-mi curg arţarii pe umeri-mi cruzi

Şoptind cât îi doare.

Şi-şi plânge şi strada toamna în ploi

Şi-o-adună domol în cotloane.

Trec oameni lăsându-şi durerea-n noroi…

Noiembrie moare.

Re-Vers

Pasi franti in reluare pe ritmul unei melodii ce ruleaza invers. Pe jos, covorul inghite urma lor.

Privirile mi se intorc in irisul verde. Cuvintele se ascund printre corzile vocale. Aerul s-a blocat in spatele buzelor rosiatice... Nu respir.

Zgomotele se izbesc de timpan.

Trupul mi se evapora in oglinda argintie. Peretii din jurul meu se scurg cu sangele din vene.

Valurile se intorc catre larg.

Azi soarele apune la est...

Ametist

Frunzele cad

şi plânge-al meu gând

cu ele trecând

pe străzi, printre ploi,

prin bălţi şi noroi.

Deasupra-mi trec nori

sunt grei ,

mă-nfior

când parcul pustiu

în noapte, târziu,

e rece şi trist

în culori de-ametist.

Dâre de fum

îmi intră-n plămâni,

nu pot să respir,

mă înec şi transpir.

Nu-i nimeni în jur,

iar vântul prea dur

mă zgârie-n faţă.

În ochi am doar ceaţă.

Un miros putrezit

în nări m-a lovit.

Oare-am murit...?

Nu ştiu...şi-n zadar

privesc cu amar

cum frunzele cad

şi plânge-al meu gând

cu ele trecând...

Octombrie albastru

Octombrie plânge

În palmele noastre

Cu ochii râzând

Albastrul adânc.

Adu-mi o umbrela,

Ţi-am zis surâzând,

Să nu mă mai plângă

Albastrul curgând.

Rosu de septembrie

M-ai manjit cu Rosu de septembrie...
Cand soarele prin plumb se chinuia
In toamna noastra de amar.
Sa mai apuna inc-o dat'.

Si nu eram tablou, nici muza nu-ti eram.
Dar ma pictai si ma-ngropai cu genele frante
In toamna ta de ceara...
Ce pacat!

Nu eram nici stalp, nici par de lemn sau altceva
Dar ma ciopleai cu gura-ti cruda
In toamna mea de chihlimbar.
Si totusi... nu plangeam.

Speram...