Te-am ingropat...
Te-am ingropat in adierea aceea usoara a brizei de seara.
Te-am ingropat in sunetul portierei izbite.
Te-am ingropat in mana care strangea puloverul visiniu in jurul trupului infrigurat.
Te-am ingropat in privirea pe care nu ti-am aruncat-o in urma.
Te-am ingropat in galagia si tipetele din fata blocului.
Te-am ingropat in umbra tarzie a pasului meu grabit.
Te-am ingropat in toata artificialitatea mea...
Te-am ingropat in tine!
E tarziu iar postul asta, azi nu mai e pentru tine!
Postări
5 comentarii:
"Moartea" e o "renastere". >:D<
@Valentin: Si in cazul in care nu e vorba despre moarte, mai poate fi renastere?
L-ai ingropat si in gandurile tale, l-ai ingropat in visele tale...
Nu incerca sa-l dezgropi...e prea tarziu, mereu e prea tarziu.
Cred ca fiecare pas in fata e o renastere, pt ca fiecare pas din spate e diferit de cel din fata. Cum toti suntem diferiti de la secunda la secunda.
mi-a placut incheierea. ai pus punct si odata cu el, sarea pe rana.
Trimiteți un comentariu