M-ai manjit cu Rosu de septembrie...
Cand soarele prin plumb se chinuia
In toamna noastra de amar.
Sa mai apuna inc-o dat'.
Si nu eram tablou, nici muza nu-ti eram.
Dar ma pictai si ma-ngropai cu genele frante
In toamna ta de ceara...
Ce pacat!
Nu eram nici stalp, nici par de lemn sau altceva
Dar ma ciopleai cu gura-ti cruda
In toamna mea de chihlimbar.
Si totusi... nu plangeam.
Speram...
13 comentarii:
Frumos... Desi se simte tristetea toamnei.
Am citit si am recitit poezia ta cu drag..chiar imi place!
Mi se par deosebite versurile :
"Dar ma pictai si ma-ngropai cu genele frante
In toamna ta de ceara..."
(...)
"Dar ma ciopleai cu gura-ti cruda
In toamna mea de chihlimbar.
Si totusi... nu plangeam.
Speram..."
Numai bine!
M-ai manjit cu Rosu de septembrie...
Cand soarele prin plumb se chinuia
In toamna noastra de amar.
Sa mai apuna inc-o dat'.
Mi-a placut cel mai mult:x
Speranţa întreţine viaţa...
Mi-a placut enorm de mult, a doua strofa.
Superbe versuri <33
"Si nu eram tablou, nici muza nu-ti eram.
Dar ma pictai si ma-ngropai cu genele frante
In toamna ta de ceara...
Ce pacat! "
ma fascineaza la maximum !
O pezie care exprima fapul ca omul si natura sunt frati si surori.imbratisand natura,inbratisam omul si invers la fel.
Roşu de septembrie... Frumos spus...
Bine te-am gasit, Wanna! Desi eu nu scriu pentru cei inca fragezi, abia iesiti din copilarie, m-am apropiat pentru ca macar la prima impresie, esti posesoarea unei vibratii puternice.
minunata poezie.extraordinara...imi place foarte mult.felicitari.
Frumoasa poezie..."speram"...intotdeauna speranta este cea care ne tine pe linia de plutire...
Excelenta!Sincer! plina de sentiment...
prea multă tristeţe
Trimiteți un comentariu