Ametist


Frunzele cad

şi plânge-al meu gând

cu ele trecând

pe străzi, printre ploi,

prin bălţi şi noroi.

Deasupra-mi trec nori

sunt grei ,

mă-nfior

când parcul pustiu

în noapte, târziu,

e rece şi trist

în culori de-ametist.

Dâre de fum

îmi intră-n plămâni,

nu pot să respir,

mă înec şi transpir.

Nu-i nimeni în jur,

iar vântul prea dur

mă zgârie-n faţă.

În ochi am doar ceaţă.

Un miros putrezit

în nări m-a lovit.

Oare-am murit...?

Nu ştiu...şi-n zadar

privesc cu amar

cum frunzele cad

şi plânge-al meu gând

cu ele trecând...

9 comentarii:

Joc de nuanţe spunea...

Mă fascinează cât de cursivă e. Unele poezii pur şi simplu-mi stau în gât, asta alunecă, în schimb, aşa uşor. Ca de obicei, pot gândi doar frumos despre ceea ce scrii.

Lola. spunea...

tu ai scris poezia asta?? /:)
pff...e geniala =P~
foarte tare.
si e exact cum spune joc de nuante.curg foarte frumos versurile si cuvintele le'ai pus intr'o ordine perfecta!!!mai bine de atat nici ca se putea.
felicitari.

Dagna spunea...

pitic esti buna ...si eu nu fac complimente gratuit!

şu spunea...

"Dâre de fum

îmi intră-n plămâni,

nu pot să respir,

mă înec şi transpir."


simt..simt..simt!

ioana:) spunea...

ah si am vazut ca si tu stii de miscarea de rezistenta.
imi place foarte mult ideea si sunt abonata de ceva timp da nu am gasit nicaieri codul pentru imaginea sau ma rog bannerul care il ai si tu..
sau l-ai facut tu?

cat despre poezie..ce sa mai zic. nu-i nevoie de cuvinte.

Oana Emilia spunea...

@ioana: Bannerul l-am luat de la ei de pe site. Gasesti imaginea undeva pe acolo.

Autumn spunea...

Cat de frumos scrii...

nu e nevoie de nume spunea...

tare, tare asta.

sunt de acord cu Heli, poezia e lichida-n atomii ei

Doppelgänger spunea...

Well, nu o sa aduc nimic nou fata de alte comentarii de-aici, but: intr-adevar foarte "lichida" poezia ta, which is utterly and unabashedly great. :;) I like it. @-) Hands up. ^:)^

Trimiteți un comentariu