Octombrie plânge
În palmele noastre
Cu ochii râzând
Albastrul adânc.
Adu-mi o umbrela,
Ţi-am zis surâzând,
Să nu mă mai plângă
Albastrul curgând.
M-aplec peste margine: nu stiu - e-a marii ori a bietului gand?
Octombrie plânge
În palmele noastre
Cu ochii râzând
Albastrul adânc.
Adu-mi o umbrela,
Ţi-am zis surâzând,
Să nu mă mai plângă
Albastrul curgând.
10 comentarii:
cât de simplu, dar cât de expresiv! superb.
Cat de nostalgic cantecel!
Curgerea albastrului - impresionantă...
ce imi place asta. felicitari
foarte dragutz
Revigorant acest plans al lui Octombire...unul chiar albastru...
Numai bine!
jos palaria! felicitari
Sublim...ador octombrie!
se pare ca ne atrage atentia oarecum luna asta, Octombrie :)
simplitatea e superb in vesurile tale
uneori pastrez versuri pe care le intalnesc si-mi plac...asta o sa fac si cu acestea...imi plac pentru simplitate si pentru ca sunt deosebite!
cu prietenia cuvintelor,
mirela
Trimiteți un comentariu