In mintea mea e o mare. E o furtuna de mare.
Gandurile se prefac intr-un vant care face marea nervoasa.
Si gand cu gand naste val cu val, negru si spumos.
Valul se inalta si se izbeste cu putere de oasele cutiei mele craniene.
In curand o sa mi se scurga marea prin ochi...
6 comentarii:
Daca ar ajunge cineva pana in adancurile acestei mari atunci poate ar scoate dopul care nu a lasat marea sa se scurga, sa se curete. Ar disparea toata apa neagra, amara si ar fi inlocuita cu apa limbede, sarata, venita din picurii norilor .
wow! de mult nu am mai vazut asemenea schimb profund de replici intr-un dialog atat de simplu si de scurt.
Adună marea înapoi în pahar. Acolo îi este locul :)
Here's to the calming of the storm.
>:D<
O furtuna care se inteteste in minte...wow...
dragut finalul... cu bine!
Trimiteți un comentariu