...credeam ca n-o sa-mi fie dor de tine. ...si pana la urma de ce mi-ar fi?
Caci nici macar nu imi mai pot aminti chipul tau. Si la orice incercare nu imi apare decat zambetul. Tu, Rabbit...
Aveai un zambet al dracului. Buzele, cu colturile ridicate te faceau sa zambesti chiar si atunci cand nu zambeai...
De azi, ma rog sa fii mereu pe trotuarul celalalt si sa nu mai apari ca o naluca de te miri unde, atunci cand sunt dezgolita si cand nu stiu sa ma prefac sau atunci cand nu sunt Alice.
Dar prin ce coincidenta ciudata, ieri in ultima clipa a ultimei zi mi-ai zambit iar? Si nici macar nu era 1:23 noaptea, si nici nu mergeam pe jos ca sa ne luam inghetata si nici nu trageai din tigare, nu aveam nisip in sandale si nici nu ma apucai de mijloc cand treceau unii pe langa noi...
Era 7 fix si mi-ai parut mai inalt decat de obicei...
Si mai ciudat... eu mergeam inainte, iar tu inapoi.
Sa nu-mi mai spui pe nume, Rabbit...
2 comentarii:
Asa sa faci mereu, sa mergi inainte! Ti-ai castigat un loc in blogroll-ul meu!
Multumesc, Cezar!
Trimiteți un comentariu