Golul din mine [ I ]

Aveam un gol imens in stomac. Simteam ca oricine imi iesea in cale imi plesnea un pumn in abdomen. Simteam ca ma golisem de maruntaie si ca eram plina de aer. Un aer dureros ce crease un vartej in interiorul meu, incat la fiecare pas aveam senzatia ca am sa vomit. Degetele mi se miscau intr-un gest nervos. Ma chinuiam sa imi opresc mainile din tremurat si sa scap de transpiratia rece. Imi auzeam inima cum bate si vajaitul sangelui prin vene. Gura mi se uscase si inghiteam in sec. Nicio sansa sa imi dispara nodul din gat. Eram palida ca o luna plina.
Ma durea tot corpul si imi zvacneau tamplele.
Daca mi-ai fi iesit in cale in clipa aceea, ai fi facut ca tot raul sa dispara. Sa dispara ameteala si durerea si sa pot respira din nou normal. Sa dispara aritmiile, teama si pupilele dilatate. Insa ora aceea pana la tine, toate privirile insistente si autocarul acela nesuferit imi amplificau senzatiile. Plecarea aceasta spre tine ma facuse sa urc intr-un carusel care se invartea mult prea repede.
Scenariile aveau timp destul sa se joace cu mine; sa imi doresc sa nu te mai vad, sa opresc autocarul si sa cobor in mijlocul campului, sa ma gandesc ca nu voi avea ce sa-ti spun, sa-ti sar in brate, poate sa te sarut sau sa iti zambesc strengar. Ma va durea stomacul daca voi bea un pahar de cognac si, totusi, nu voi avea pic de curaj sa te ating daca nu il voi gusta macar...

Va urma.