Mi-e dor de macii batuti de vantul sarat,
De aroma lor jucandu-se prin parul meu
Si de pasii tai pierduti printre ei.
Mi-e dor de rosul de pe buzele noastre,
De privirile agatate de perdea
Si de cuvintele uitate pe noptiera.
Mi-e dor de umbra noastra dansand pe perete,
De urma trupurilor de pe cearsaf
Si de saruturile inecate in ceasca de cafea.
3 comentarii:
real, superb, de maci...
Mi-ai facut inima (din nou) sa bata mai tare, citindu-te...
Multumesc, Ada! :*
Trimiteți un comentariu