Se lasa intunericul...
Aprindem vapaia din ochi sa ne luminam calea,
Drumul lung printre nameti de ganduri
Si alei fragile de sticla.
Se lasa intunericul...
Ne va hiberna sufletul in barlogul anost.
Dar ma invelesc cu amintirea calda
A rosilor zile de grau si de soare.
Se lasa intunericul...
Fara tril de mangaieri sau priviri,
Doar aburi reci si grei
Plutind deasupra noastra.
Postări
3 comentarii:
Mi-ai adus aminte de... http://www.youtube.com/watch?v=5anLPw0Efmo
O, daaa... Piesa asta mie imi aminteste de altceva. De o adolescenta frumoasa si o iubire platonica. :)
Ada, cand te intorci?
As vrea sa ma intorc. Mi-e dor de mine uneori. Si am sa ma intorc, curand, sper. :)
Trimiteți un comentariu