atat de iute, ca ma loveam
de propriul meu trup, cu durere,
mirandu-ma foarte ca-l am." (N. Stanescu)
Iti infigi cu pofta palmele in metalul rece ce margineste balconul. Si astfel strivesti toate mainile pe care le-ai purtat pe trotoarele mucegaite, toti obrajii inlacrimati care ti-au macinat si ti-au tocit podul palmelor si fiecare centrimetru de piele pe care te-ai plimbat...
E rece, e gheata... e gheata amara ce-ti patrunde in buricul degetelor si de acolo mai departe... in vene, in vene pana la inima, in sangele care se incheaga, in toate maruntaiele...
Ce ciudat ar fi sa tai aerul cu trupul intr-o cadere moale, placida... Cum ar fi sa iti dai drumul? Cum ar fi sa te pierzi? Sau sa ii pierzi pe ceilalti. Cum ar fi sa iti scapi pe pamantul de jos ...cat de jos?... creierii. Si in viteza aceea a caderii sa lasi in urma ca o dira fumurile si vascoasa toate gandurile?
Sa-ti dai drumul cu fata... intinzand mainile ca intr-un zbor esuat. Sa privesti cum pamantul isi deschide bratele iar tu alergi spre el ca un copilas spre pieptul mamei. Sa iti rupa mainile din incheieturi, sa iti inunde coastele, sa musti din praful lui, sa iti farame dintii si sa ii simti aroma pana in adancimile mintii... E bine asa?
Sau poate te lasi pe spate. Sa nu vezi pamantul, ci infinitul albastru al cerului. Spre care sa intinzi mana dreapta. Sa astepti ca si el sa isi intinda mana si sa te prinda intr-o smucitura si sa nu te lase sa te duci. Dar tot acolo ajungi, jos... jos. O sa iti imprastii teasta si coloana ta de om pe caldaram...
O sa mai ai timp sa simti ceva... durere sau eliberare? Cerul sau pamantul?
O sa doara... nu o sa doara...
Postări
11 comentarii:
OMG:|
superb
Vei simţi şi cerul şi pământul, marea, soarele, norii. Şi tu vei fi ele sau ele vor fi tine.
Felicitări! Expresivă postare!
"Sau poate te lasi pe spate. Sa nu vezi pamantul, ci infinitul albastru al cerului. Spre care sa intinzi mana dreapta. Sa astepti ca si el sa isi intinda mana si sa te prinda intr-o smucitura si sa nu te lase sa te duci. Dar tot acolo ajungi, jos... jos. O sa iti imprastii teasta si coloana ta de om pe caldaram...
O sa mai ai timp sa simti ceva... durere sau eliberare? Cerul sau pamantul?" - m-a luat un pic cu friguri după ce am citit... Bine scrisă postarea...
M-am gandit si eu de cateva ori la asta si mi se facea sila de eventualul gust de praf si de sange. Stii gustul de sange... cel ce te trimite cu gandul la o metalul oxidat...
as prefera sa vad cerul..si nu mi-e frica de durere..durerea cea mai mare e cea din suflet...pe care am simti-o deja..
freedom :)
frumos scris !
Daca vrei sa te arunci de pe balcon, eu te sustin. :)
@Adramelech: Multumesc mult! Chiar atat de groaznica sunt? :)
e superb ce ai scris. imi place foarte mult finalul. 'o sa doara ..nu o sa doara' chiar am stat cateva secunde si m.am gandit la asta si as fi spus 'o sa doara ..cu siguranta'.
Interesanta ideea. Sa atingi o astfel de latura a psihologiei umane. Cred ca toti o intalnim mai mult sau mai putin, intr-un mod mai mult sau mai putin asemanator cu al tau.
Insa tie ti-a iesit de-a dreptul fantastic. E atat de real si profund. Iar comparatiile mai mult decat potrivite.
Imi place.
Un tablou "pictat" de tine, un "pictor" modern, un scenariu perfect. Felicitari!
interesanta reflectie asupra caderii... o cadere intre cer si pamant sau poate chiar mai mult..o cadere intre durere si eliberare
Trimiteți un comentariu