Noapte...
M-am invelit cu Februarie.
Am ingropat ceaiul intr-o cutiuta de catifea sperand sa se mai pastreze pana cand ai sa vii.
Zaharul asteapta inghetat pe dulap si lingurita plange pe masa.
Doar ceasca alba, cu toarta ei stramba, tanjeste dupa degetul tau si buza fina de sus... Ca in sarutul dulce sa ii lasi gustul tau...
Ceasca alba se hraneste cu tine, cu vorbele tale insetate.
Aburul s-a racit... de dor sa-ti mangaie obrazul zgariat. Si ochii sa-ti lacrimeze... in ceasca de ceai.
Te-asteapta, inca...
Postări
8 comentarii:
frumos dar in loc de zahar trebuie pus miere;;;
Foarte frumoasă...sensibilă şi gingaşă precum o adiere.
Superb!...
Sublim ... dar ma intreb: nu ti-e frig, acoperita fiind de februarie?
Oare ceaiul are termen de garantie dupa ce l-ai preparat ?...
Cu alte cuvinte, cat timp va mai astepta, bietul ?
O sa astepte... pana o sa vina.
Sper eu...cat mai curand.
superba imaginea.....plina de emotie...
Mi-e frică să apreciez în clișee, pentru că pot altera o poveste, o privire, un gest greu, încărcat fiind de tot și s-l transform în nimic. Așa că decât totul sau nimic, mă înclin.
Trimiteți un comentariu