Dizolvare

Sa lasam luna indiscreta sa traga cu ochiul prin draperia stravezie in incaperea pierduta in timp si in spatiu. Ceasul a stat in loc de mult. E doar o noapte care se va stinge fara secunde sau minute, fara tic sau tac...

Siluetele noastre se joaca prin lumina prafuita a unei lampi. Podeaua ne arde talpile, iar toropeala ne urca prin vene, pana la creier, lasandu-ne intr-o ameteala dulce. Intr-un lesin sublim.

Palmele tale infometate ma chema si ma imbie, asteaptand cu o pofta de copil sa-mi devoreze trupul, freamat cu freamat. Ma invaluie, ma cuprind, intr-o stransoare naucitoare, aproape dureroasa. Insa placuta. Dureros de placuta...

Treptat, devenim un amalgam de emotii care se dizolva privire cu privire, sarut cu sarut, soapta cu soapta... intr-o dimineata cruda, orbitoare de vara tarzie.