Ultimii oameni

Lumea se topise sub privirile noastre. Peretii curgeau, caramida cu caramida, lasand in urma un val de tarana ce oxida in lumina lunii. Copacii se aplecau inghititi de pulbere. Iar strazile dispareau, rand pe rand, in negura pamantului.

Doar stralucire...

Noi am fugit cu palmele sudate. Fara un drum spre casa. Fara intoarcere...

Asteptam doar stelele sa ne zgarie ochii.
Eram ultimii oameni de la marginea noptii...