Fantasma

E ciudat cum unii oameni pot sta langa tine o viata, insa la plecare nu lasa nimic. Dispar ca si cum nu au existat vreodata. Nu au lasat o urma, nici macar o dunga vaga a prezentei lor trecute. Niciun sentiment de usurare sau goliciune. Nimic.

Insa, pentru tine, a fost de-ajuns o singura noapte ca sa ramai, de fapt, o viata.

Azi, esti inca pe scaunul din fata oglinzii, in lumina difuza a veiozei.

Trupul tau perfect sculptat, ars de soare si patat de cateva urme de tus, inca mai sta rezemat de fereastra. Inca ma mai priveste cum trag din tigara si sorb din al nu stiu catalea pahar, zambind copilareste.

Caldura pieptului tau inca imi gadila palma, iar parfumul ti-a ramas puternic impregant in partea stanga a patului.

Ai ramas un ecou in sute de refrene ce rasuna la nesfarsit.

O urma de acuarela pe o coala alba. Un cuvant intr-o carte.

Un infinit.