Deziderat

M-am blocat pentru o clipa. Strazile, copacii, asfaltul, masinile si oamenii se dizolvau in jurul meu ca intr-o pictura de Dali. Ai ramas doar tu, in mijloc, ca o statuie, tragand nervos dintr-o tigara, cu privirea incruntata, pierduta in zare, murmurand niste cuvinte pe care oricum nu le auzeam.

Te-am privit cateva secunde care, insa, s-au scurs greoi, prelung, ca in visul unui somn profund.  

Am vrut sa-ti cer o imbratisare. Atat. Sa imi lipesc obrazul de pieptul tau si sa-ti simt mainile cum imi cuprind umerii. Apoi, sa las lumea sa se dizolve in continuare, intr-un nimic melodios.

Dar am tacut. Am inghitit in sec ca un copil naiv care ravneste la o prajitura din care nu poate gusta. Mi-am mutat privirea in pamant si mi-am fixat degetele jucandu-se in sandale, la doar cativa centimetri de talpile tale...