Ieri te-am ucis...

Ieri te-am ucis.Ţi-am ucis părul prea negru, ochii aceia adânci, nasul puţin cârn şi buzele prea subţiri, şi degetele lungi, şi toate măruntaiele tale..le-am ucis.

Astăzi, mă împiedic de cadavrele tale ,care nu se decompun, peste tot pe unde te-am ucis; pe banca din parc, sub podul acela roşu, pe locul de lângă mine din autobuz, pe scaunul de la bar, la chioşcul de ziare, uneori şi prin casă...pe gresia rece din bucătărie,în pragul uşii, pe canapea, în cada.
Uneori, toate variantele astea de Tu par că mai clipesc...se zbat într-un spasm, şoptesc cuvinte seci pe care nu le înţeleg, mă trag de păr şi mă zgârie pe faţă. Mâine, aştept pe cineva să vină să le adune. Sau mai bine..vino tu şi ia-te singur de pe jos...