Energia negativa

12 comentarii

Deseori, cand ma mai indispun diferite persoane, aud din partea celor care doresc cu bunavointa sa ma consoleze, expresia "Ignora-l! Nu are rost sa te consumi din cauza lui".
Le multumesc pentru aceste cuvinte, dar...
Sunt unele persoane pe care nu poti sa le ignori. Iti doresti din toata inima, te straduiesti, iti construiesti propriul scut, o iei pe rute ocolitoare numai sa nu te mai lovesti de ele, dar degeaba.
Ele nu se lasa ignorate! Se inarmeaza cu un baros, iti darama ziduletul tau roz cu floricele si iti deseneaza deasupra capului nori negri de furtuna.
Acestea sunt persoanele imbracate in energie negativa care, atunci cand intra in camera, aduc cu ele proasta dispozitie si iti invadeaza mediul cu uratenie.
Totul ia o nuanta de gri iar aerul devine inecacios. Prezenta lor iti sta ca o pata neagra pe pupila... La un moment dat ti se face si teama de ele, de ochii lor bulbucati, rosiatici de atata rautate, de venele care li se umfla pe gat atunci cand tipa, de pasii atat de apasati care lasa cratere de rautate si invidie in urma.


Nu iti doresti decat sa inchida usa pe dinafara si sa te lase sa iti pictezi in voie zidul in culori calde...

Ciocnirea

13 comentarii


Ce ciudat sa te ciocnesti de cineva. Aerul din jurul tau, cu aerul din jurul lui se lovesc molecula cu molecula. Se amesteca intr-o imbratisare, lasand in urma aerul ciocniri... cu miros de exaltare si batai de inimi.

Ieri m-am ciocnit si eu de tine. Mai repede decat ma asteptam.
7 pasi... te-am vazut. 6 pasi... m-ai vazut... Apoi ti-ai intors privirea catre vitrina cu covrigi si ai zambit.
1 pas... in tandem... si ne-am lovit.
Bizar... a durat o secunda. As fi vrut sa fie ca in filme... slow motion... si toata ciocnirea sa dureze 5-6 secunde. Atat cat sa pot sa iti observi haina, pantalonii si fularul... si poate un defect, doua. Atat cat... sa retin ceva.

2 pasi... spate in spate...
Nu... nu m-am intors. Sunt sigura, totusi, ca tu ai facut-o. Dar mai departe de 20 de pasi. Crezand ca eu am privit deja inapoi si astfel nu ne-am fi intersectat privirea intr-un gest plin de jena.

Ai trecut...
Pentru multimea de acolo am fost doi necunoscuti. Doua corpuri care au trecut pur si simplu unul pe langa altul. Doua corpuri...

Cate corpuri se ciocnesc...? Cate corpuri aparent necunoscute isi intersecteaza drumul, zambesc, merg mai departe si lasa in urma o dara de amintiri, fara ca ceilalti sa realizeze?

Acum... incerc sa rememorez. Chipul tau insa, a luat forma unui portret pe o panza unde vopseaua proaspata a fost intinsa de mana dreapta a pictorului. Un contur vag si mii de nuante amestecate haotic...

Dar erai tu! Si asta conteaza...

Dialog

9 comentarii


- Eu as face lacrimile amare.
- De ce amare?
- Pentru ca tristetea e amara.
- Eu le-as lasa asa... sarate.
- De ce?
- Pentru ca imi amintesc de mare ori de cate ori plang.
- ...
- Si ii multumesc marii ca lacrimile sunt sarate...


Oare lacrimile s-au nascut din mare sau marea din lacrimi?

Totul se pierde

26 comentarii

Totul se pierde.

Chiar si atunci cand se schimba, inseamna ca se pierde si ii ia locul un alt ceva.
Pierdem timp si spatiu.
Ne pierdem cu firea si astfel ii pierdem pe ceilalti.
Pierdem lucruri si sentimente.
Pierdem priviri si amprente.

Pierdem cuvinte si ganduri.
Pierdem sperante si vise.
Pierdem momente si gesturi.

Universul e prea mare... si ne pierdem prea usor.

Eu am pierdut parfumul tau... si ma tem...

Despre omul cretin... cu Câ mare!

12 comentarii
Din categoria "articole in care imi vars toti dracii pe chestiile alea care cica se numesc oameni" iata ca mai rasare unul, desi eu ma straduiesc sa nu... dar n-am ce face.
Dan Puric a scris o carte, destul de buna, intitulata "Despre omul frumos". Eu o sa scriu, intr-un viitor destul de apropiat, o carte ce va purta sublimul nume: "Despre omul cretin". Asta pentru ca sunt mult prea multi ca sa ii mai poti ignora. Si oricat te-ai stradui sa o faci totusi, se lipesc de tine ca guma de mestecat rumegata de asfalt. Lasa o pata mare, urata si jegoasa.
As fi putut sa aleg o alta denumire din desaga atat de plina de apelative romanesti, dar m-am oprit la "cretin".
Definitia cretinului, conform Dictionarului Explicativ Roman, editia din 1998, este urmatoarea: CRETÍN, -Ă, cretini, -e, adj., s.m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd, tampit, idiot, prost. – Din fr. crétin.
Simplu, usor de pronuntat, 6 litere, 2 silabe, puternic si mai ales, poate deveni "cretina"! Dar eu o sa raman la forma de masculin, sa par "putin" impersonala si sa nu aiba cititorii mei impresia ca dedic cuiva, in mod special, aceste randuri. Sincer, le-as dedica... dar consider, totusi, ca acel cretin nu merita nici macar osteneala de a-i spune ca e cretin.
CRE-TIN. Nu-i asa ca suna bine? Perfect! Suna perfect din gura asta a mea care se crede atat de importanta, care ii critica pe toti si mai este si stridenta pe deasupra.
Deci... cretinul, de obicei, pricepe greu ce vrei sa ii spui. Insa, nu va lasati inselati de acest lucru; vorba fie intre noi, adesea se si preface. Se complace in starea asta de cretinism din doua motive: ori pentru a scapa de responsabilitati sau mai pe romaneste "a se face ca ploua", ori pentru a-ti ridica tie tensiunea, crezandu-se destept pentru ca o face!
Cretinul este si un ignorant in linii mari. Egoist peste masura, nu se gandeste decat la egoul lui atat de "simplu"(
SÍMPLU, -Ă, simpli, -e, adj. = lipsit de rafinament, de afectare; lipsit de cultură. (fr. simple).
Si pentru ca "prostul nu e prost destul pana nu e si fudul",
cretinul este si ingamfat. Gesticuleaza mult, tine nasul in sus, isi da ochii peste cap, vorbeste pe un ton ridicat, pronunta cuvintele apasat, iar cand merge pe strada, paseste ca pe catwalk (podium, pentru cretinii care nu pricep) pastrandu-si acelasi nas in adierea brizei. Desi, nu este vreun fel de vedeta, nu il urmaresc paparazzii pe la colturi, si nu are nici macar cine stie ce toale de firma sau trup de invidiat, el se considera buricul pamantului.
Singura "haina" care ii vine perfect cretinului, este falsa modestie. Cateodata evita sa vorbeasca despre sine si despre anumite lucruri pe care le face; el doar da de inteles si astepta ca altii sa le descopere si sa il "flateze" mai tarziu. Un motiv perfect pentru a-si da, din nou, ochii peste cap si pentru a afirma ca este o nimica toata, fara importanta, ori poate raspunde ca o face dintr-o nevoie extrema si ca nu este un lucru demn de statutul lui.
Cretinului ii plac lucrurile care il fac sa para inteligent si deosebit. De aceea, imbratiseaza teorii si idei care sa demonstreze ca el este unul singur, luptator impotriva lumii crude in care traim. Cretinul nu are prieteni, si o afirma mandru. Cretinul spune ca singura persoana in care se increde este el insusi, ceilalti fiind doar niste perfizi gata gata sa abuzeze de bunatatea sufletului lui. Cretinul iubeste lucrurile rafinate, desi nu are absolut nimic in comun cu ele. Tanjeste dupa stilul si manierele pe care nu le va atinge niciodata. Asta pentru ca, subliniez, doar tanjeste; in practica, nu face nimic in privinta asta. Cretinul nu se auto-educa, el doar imprumuta de la cei pe care ii considera "cool", dar pe care,totusi, ii invidiaza.
Din punct de vedere cultural, cretinul nu se "cultiva". Daca printr-o intamplare bizara si de neinteles a pus mana pe, hai sa fiu draguta, 3 carti in viata lui, va vorbi doar despre acelea ca un adevarat devorator de carti.
De obicei, un cretin nu are preferinte. Va spune intotdeauna ca nu are un stil de muzica preferat, si ca asculta "de toate". Asta pentru ca in realitatea nu cunoaste mai nimic despre acest subiect. Se rezuma numai la "ce e in trend".
Cretinul vrea sa para respectuos. Insa, "multumescul" si "scuzele" lui sunt folosite in exces doar pentru a-si arata cantitatea de educatie cu care este inzestrat, reliefand, din nou, ingamfarea si orgoliul extraordinar.
Cretinului ii place sa spuna "nu". Cand nu ii convine ceva, se stramba la propiu. Cand este foarte suparat iar ceilalti nu iau seama, atrage atentia prin trantitul usii, geamului, al obiectelor pe masa sau pe rafturi, merge repede si produce curent in urma lui, pufneste, bombane, te priveste cu ura, etc. Cand vrea sa te jigneasca sau sa iti spuna cat de nemultumit este, o face aparent calm, insa foloseste acelasi ton ridicat. Asta deoarece, el crede in sintagma "a nu te cobori la nivelul celuilalt", considerandu-se, bineinteles, destept si rafinat, din cale afara.
Cretinul nu i-a niciodata initiativa. Chiar daca nu face niciodata nimic, considera ca a facut deja foarte mult, motiv pentru care asteapta "sa mai faca si ceilalti ceva".
Cretinul este si nesimtit si lenes. Se conduce adesea dupa deviza "daca fac ceilalti, eu de ce sa mai fac?" sau "de ce sa nu ma folosesc de ceilalti, daca pot?".

S-ar putea scrie foarte multe despre cretin. Insa e tarziu, si am obosit...
Ma multumesc doar cu faptul ca, in clipa in care parcurgeti aceste randuri, va ganditi automat la cretinii care va inconjoara! :))

Nu-i asa ca-s cam multi?

Ceasca de ceai

8 comentarii

Noapte...
M-am invelit cu Februarie.

Am ingropat ceaiul intr-o cutiuta de catifea sperand sa se mai pastreze pana cand ai sa vii.
Zaharul asteapta inghetat pe dulap si lingurita plange pe masa.

Doar ceasca alba, cu toarta ei stramba, tanjeste dupa degetul tau si buza fina de sus... Ca in sarutul dulce sa ii lasi gustul tau...
Ceasca alba se hraneste cu tine, cu vorbele tale insetate.

Aburul s-a racit... de dor sa-ti mangaie obrazul zgariat. Si ochii sa-ti lacrimeze... in ceasca de ceai.

Te-asteapta, inca...