Golul din mine [ I ]

3 comentarii
Aveam un gol imens in stomac. Simteam ca oricine imi iesea in cale imi plesnea un pumn in abdomen. Simteam ca ma golisem de maruntaie si ca eram plina de aer. Un aer dureros ce crease un vartej in interiorul meu, incat la fiecare pas aveam senzatia ca am sa vomit. Degetele mi se miscau intr-un gest nervos. Ma chinuiam sa imi opresc mainile din tremurat si sa scap de transpiratia rece. Imi auzeam inima cum bate si vajaitul sangelui prin vene. Gura mi se uscase si inghiteam in sec. Nicio sansa sa imi dispara nodul din gat. Eram palida ca o luna plina.
Ma durea tot corpul si imi zvacneau tamplele.
Daca mi-ai fi iesit in cale in clipa aceea, ai fi facut ca tot raul sa dispara. Sa dispara ameteala si durerea si sa pot respira din nou normal. Sa dispara aritmiile, teama si pupilele dilatate. Insa ora aceea pana la tine, toate privirile insistente si autocarul acela nesuferit imi amplificau senzatiile. Plecarea aceasta spre tine ma facuse sa urc intr-un carusel care se invartea mult prea repede.
Scenariile aveau timp destul sa se joace cu mine; sa imi doresc sa nu te mai vad, sa opresc autocarul si sa cobor in mijlocul campului, sa ma gandesc ca nu voi avea ce sa-ti spun, sa-ti sar in brate, poate sa te sarut sau sa iti zambesc strengar. Ma va durea stomacul daca voi bea un pahar de cognac si, totusi, nu voi avea pic de curaj sa te ating daca nu il voi gusta macar...

Va urma.

De verde

1 comentarii



Ce ne facem acum?
Cand am sorbit din acelasi ceai.

Ce ne facem acum?
Cand am imbratisat amandoi marea.

Ce ne facem acum?
Cand ne-a udat aceeasi ploaie.

Ce ne facem acum?
Cand si ochii tai sunt verzi.

Un om frumos

3 comentarii

Astazi, am avut ocazia sa cunosc un om frumos. Ma incanta teribil cand intalnesc astfel de persoane. Persoane care iti induc o stare de liniste si iti picteaza un zambet pe suflet.
Omul acesta frumos se numeste Zully Mustafa. Dumneaei este o scriitoare. Probabil, scriitoarea in ale carei cuvinte m-am regasit cel mai mult.
Desi am schimbat doar cateva vorbe pentru ca, recunosc, am fost foarte emotionata, faptul ca i-am ascultat prelegerea a aprins o lampa pe aleea pe care ratacesc de ceva vreme.
I-am citit cartile cu sufletul cu la gura. "Strugurii s-au copt in lipsa ei" si cele doua volume de "Nopti Orientale" au schimbat cu siguranta ceva in mine.
"Uitarea este mai rea decat moartea" spune Zully. Si cand ma gandesc ca, pana acum, ma luptam sa uit oameni si momente, fara sa imi dau seama ca, atunci cand uiti, pierzi bucati din tine, pana cand vei ajunge un pumn de nimic.
Pe fiecare volum mi-a semnat ceva: "Sa vezi lumea" si "Sa iubesti pe cine trebuie si cine simti". Cuvinte care, astazi, nu se puteau potrivi mai bine! Le-am scris pe o coala imensa de hartie si le-am lipit pe usa ca sa le vad zi de zi sau in orice clipa in care nu ma pot regasi.

Va multumesc, doamna Zully!

Game over

10 comentarii



Esti o umbra pe o alee opusa. Si nici nu ma mai obosesc sa iti fac cu mana atunci cand strigi cu disperare. Si nici sa-ti zambesc macar.
Ma voi face ca nu te vad ori de cate ori imi iesi in cale si ma voi ruga sa fi cat mai departe, pe celalalt trotuar sau in celalalt autobuz, ca sa nu mai am aritmii si sa fiu nevoita sa intorc capul stanjenita.

Ai fost o umbra pe o plaja pustie, cu un rol foarte prost intr-un joc inventat.

Ai pierdut acum... si marea si jocul. Iar sa-mi strigi numele, e in zadar.

Si, desi tu nu mai esti Rabbit, eu voi ramane mereu Alice.
Si ma bucur ca o sa te doara.


I don't love you anymore. Goodbye!

Nimic

12 comentarii

Boare.
Mare.
A si R si I.



Vara asta am fost nimic.


Tu ce ai fost vara asta?

Ai sa-mi vezi talpile

3 comentarii

Inima mea a luat forma unui iepure caruia i-am rupt capul si l-am aruncat sub pat.
Stiu ca ai sa putrezesti acolo... in linistea celor doua saptamani ale tale de nesiguranta, in confirmarea unui week-end si in semnele stupide pe care ti se pare ca le vezi.

Nu eu sunt cauza pierduta!
Ci tu fraierul. Pentru ca ai jucat un joc care nu exista.
Pentru ca esti satul de tine cand intinzi mana si eu nu sunt.
Pentru ca doresti sa crezi ca iti esti stapan spunand un "PA" cu juma' de gura.
Pentru ca ai pregatit un final dramatic, dar doar pentru tine.

Din pacate, ai sa-mi vezi talpile mangaind podeaua in fiecare zi. Si doar atat.
Pentru ca esti cuminte.

The Bitter End

7 comentarii

Mai tii minte, dragule, cand am oprit timpul?
In ochiul crapat al mintii
Ne-am jucat de-a minunile.

Mai tii minte cand mi-ai intins mana?
Si m-ai rugat cu palmele
Sa ma arunc in tine.

Eu mai tin minte
Cand m-ai tras de pe zidul sufletului.
Si mi-am rupt picioarele in asfalt.

Iar acum oasele-mi frante
Se joaca de-a marioneta cu mine.

Dimineti de cafea

14 comentarii

Dimineti...
Cand soarele imi inteapa ochii. Cand nu vreau sa ma trezesc. Parul ravasit imi gadila fata... Ma intorc pe cealalta parte si imi doresc sa mai visez. Sa te visez... poate.

Stop cadru... camera inca doarme. Si scoicile dorm. Si fluturii albastri de pe pereti dorm. Doar frunzele se misca gadilate de draperia stravezie.

"It's a beautiful day... The sky falls and you feel like it's a beautiful day!" - suna alarma. Poate mi-ai trimis un mesaj de "Buna dimineata!" Iar cand voi privi ecranul telefonului imi vei spune ca ti-e dor de mine... As vrea sa-ti fie dor de mine. Tu...

Inchid ochii... Te-as rupe din tavan... de acolo de unde ma privesti atat de sublim si de unde imi zambesti cum numai tu stii sa o faci. Te-as aseza langa mine si mi-as pune capul pe inima ta. As amorti asa... pentru o viata. Iar cand am sa adorm, tu ai sa te ridici si ai sa prepari cafeaua. Cafea dulce cu putin lapte. Cocotati in varful patului, am gusta-o impreuna si am rade de dimineata de pe chipurile noastre si de pijamalele colorate.Inchid ochii...

It's a beautiful day...

Ecranul telefonului e gol. Si azi imi beau singura cafeaua...

Camera de vara

14 comentarii
Imi place tot ceea ce este personalizat. Deseori ofer prietenilor cadouri facute de propriile-mi maini. Din nefericire, nu am poze cu fiecare "creatie".

Pentru ca e vara, ma plictisesc iar camera mea este proaspat renovata, m-am gandit sa ii ofer putina "culoare". Asa ca, m-am inarmat cu pensule si vopsele si am inceput sa imi creez propriile decoratii. Toata "nebuneala" m-a costat aproximativ 20 de lei. :)

Ce a iesit... puteti vedea mai jos. 3 colaje. Am gasit pe internet niste imagini care m-au inspirat si asa a iesit "Peace, Love & Hope". Acuarela pe pagini din Mica Publicitate. :))


Si pictura pe perete cu pigment negru si albastru pentru vopsea lavabil.
M-a chinuit aproape 2 zile. :)

Si in final arata asa...


This is my room painted in yellow, black and blue! :)

Pauza de ras

9 comentarii

Pasi rupti. Rupti in doua.
Si tipa de durere.
Si plang cu sughituri.

Iti vad dintii. Si razi.
Iti vad ochii. Si plangi.
Iti vad glezna. Si fugi.

Tu stai dupa perdea.Esti un iepure care pandeste vulpea.
Iei o pauza de ras. Ha-Ha!
Si imi rozi timpanele.

Deschid usa. Si ma-ndrept.

Eu merg fara pasi.
Tu mergi fara umbra.

Fum

10 comentarii

Ma asteapta muntele... sa il respir.

Ce fericita sunt! Caci am sa fiu mai aproape de Soare.
Si am sa ii soptesc sa ma fiarba.

Si am sa fierb...
Am sa fierb...
Sa fierb...
Fierb.

Pana mi se vor transforma mainile, ochii, buzele si visele in milioane de vapori.

[Ce ciudat e sa zbori!]

Si am sa ma rog de Luna sa te transforme in fum...
Ca sa alergi dupa M I N E.

Sleeping with ghosts

16 comentarii

Ceasul ticaie: Tic-Tac.

Noaptea imi apasa pe plamani si iar visez ca te tin de mana. Mana ta care se termina brusc undeva pe la cot... si restul e ceata. E soare, dar ceata.
Glezna dreapta mi-e dezvelita si simte racoarea ploii de afara. In vis, e spuma marii.
Cativa fulgi rebeli imi gadila piciorul stang. Nisipul...da... sigur e nisipul din sandale.

Stiu ca dupa valul acela de lumina si caldura care iti acopera chipul, imi zambesti. Si poate imi spui si o poveste. Dupa care sa te opresti brusc si sa ma intrebi ce mai fac.

In camera mea e inca noapte si nu stiu daca imi e dor de tine...

Liar, liar...

10 comentarii

Nu-mi place sa descopar ca o persoana ma minte. Nu-mi place sa descopar adevarul, atunci cand nu il caut. Si nu pentru ca m-ar putea rani sau dezamagi, ci pentru ca detest momentul in care trebuie sa ma confrunt cu mincinosul. Cand trebuie sa ii spun ca stiu ca ma minte si sa ii expun argumentele. Mi se pare de-a dreptul jenant sa ii privesc chipul surprins, sa asist la momentele de liniste in care el cauta alte minciuni cu care sa o acopere pe prima. Cand incearca sa ma ameteasca. Cand se balbaie si ezita sau, mai rau, cand ma face sa ma simt vinovata ca am aflat, luand postura de victima.
In situatiile de fata, as vrea sa nu stiu nimic. Prefer sa raman persoana mintita decat sa fiu nevoita sa asist la astfel de momente penibile, din care oricum nu am nimic de castigat...

Insemn in semn

11 comentarii

Insemn - pe o foaie. pasii tai. [ca sa nu-i uit]
Insemn - pentru tine. o noapte. [in mare]
In semn - ne-am rotit. pana am ametit. [degeaba]


Insemn, insemn, in semn.


Pe o foaie, pentru tine, ne-am rotit.

Pasii tai, o noapte, pana am ametit.

[Ca sa nu-i uit, in mare, degeaba.]

De-a v-ati fara ascuns...

2 comentarii

...credeam ca n-o sa-mi fie dor de tine.

...si pana la urma de ce mi-ar fi?
Caci nici macar nu imi mai pot aminti chipul tau. Si la orice incercare nu imi apare decat zambetul. Tu, Rabbit...
Aveai un zambet al dracului. Buzele, cu colturile ridicate te faceau sa zambesti chiar si atunci cand nu zambeai...

De azi, ma rog sa fii mereu pe trotuarul celalalt si sa nu mai apari ca o naluca de te miri unde, atunci cand sunt dezgolita si cand nu stiu sa ma prefac sau atunci cand nu sunt Alice.

Dar prin ce coincidenta ciudata, ieri in ultima clipa a ultimei zi mi-ai zambit iar? Si nici macar nu era 1:23 noaptea, si nici nu mergeam pe jos ca sa ne luam inghetata si nici nu trageai din tigare, nu aveam nisip in sandale si nici nu ma apucai de mijloc cand treceau unii pe langa noi...

Era 7 fix si mi-ai parut mai inalt decat de obicei...
Si mai ciudat... eu mergeam inainte, iar tu inapoi.

Sa nu-mi mai spui pe nume, Rabbit...

De-a v-ati ascuns

11 comentarii



...stiam ca nu o sa ma mai scoata nimeni de acolo. Stiam ca probabil imbratisarea marii va fi ultima pe care pielea mea o va mai simti vreodata. Iar ceata verde ultimul lucru care imi va mangaia privirea. Doamne, ce ciudat! Caci deschideam ochii si simteam ca am iesit din mine si ca pot sa ma privesc. Si ce frumoasa cadere... cu mainile intinse in sus, asteptand o mana calda sa ma traga, cu rochia dansand in jurul meu si cu parul incalcit.Sigur semanam cu o balerina...

***

-Balerino, ti-ai gresit vocatia!!!
-Vai Rabbit, nu ma mai privi asa!

Alex era Rabbit. Devenise Rabbit de cand a dat peste mine din intamplare si i-am spus ca ma cheama Alice, pentru ca nu aveam chef sa imi dezvalui adevaratul nume. L-am intrebat pe Rabbit intr-o zi daca ii place sa se joace si mi-a spus ca da. De atunci ne-am jucat De-a v-ati ascuns, doar ca numai el punea ochii si numara pana la stele apoi pornea sa ma caute. M-ar fi gasit usor de fiecare data, doar ca ii placea sa ma faca sa cred ca am sa castig. Dar nu castigam nici eu si nici el. Amandoi pierdeam dar eram prea orbi ca sa vedem asta. Si ne bucuram enorm pentru ca pierdeam.

In seara aceea am plecat pe plaja. Eram doar eu cu Rabbit si imi placea ca nu ma tinea de mana. Rabbit tragea dintr-un Malboro rosu iar eu imi mancam ciocolata cu pofta de copil. Si nu imi pasa ca imi intra nisipul in balerini si nici ca batea vantul si a doua zi urma sa racesc, si nici ca imi murdarisem bluza de ciocolata.

Atunci ne-am jucat in cabina salvamarului. Am urcat pe scarile rancede de metal si am stat acolo sus. Era frumos sus si nici nu stiu cat timp a trecut. Atunci Rabbit a inceput sa numere cu cifre de ciocolata si sa ma caute iar eu chicoteam dupa ochii lui. Dupa aceea am pus eu ochii. Dar am trisat... Si l-am vazut cand se ascundea cand sub sanii mei, cand in palme, cand dupa ureche... apoi pe coapse si sub limba. Si ma amuza teribil! Rabbit mi-a spus ca nu joc corect si ca o sa se ascunda de nu am sa-l mai gasesc vreodata. Eu am ras si Rabbit a sarit din cabina galbena pana in mare, adanc in mare.

Am sarit si eu ca o nebuna dupa el ca sa-l gasesc... Dar trisase si el de data asta. El sarise in marea lui, nu in a mea.

***
...ma gandeam atunci la Eliade si la nimicul lui muzical... Voiam sa devin un nimic muzical in apa marii. Nu incercam sa ies la suprafata. Nu dadeam din maini si nici din picioare desi plamanii imi erau goi iar creierul imi statea sa explodeze. Daca as fi iesit stiam ca nu am sa il mai gasesc pe Rabbit vreodata. Asa ca... am plutit catre nicaieri.
Un nimic muzical...doar apa.

De ploaie

6 comentarii

Mi-a plouat aseara chipul
Printre picaturile
Pe care le radeai cu atata pofta.

Si mi-ai speriat cartea
Cu rasul tau isteric
De mi-au fugit cuvintele...
Pe rand.

Eu nu am sa te iert
Decat atunci cand va iesi soarele.
Si ai sa plangi
Ca ti-ai uitat umbrela acasa.

Vara asta...

16 comentarii
Buzele nu sunt dulci... niciodata dulci. Buzele au gust de rosu si de sange. Si putina aroma de sfarsit.
Caci cu oricare doua buze incepe un sfarsit. Un sfarsit cu gust de bitter. Nici prea amar, dar nici prea dulce. Insa din betia lui cu greu te mai poti trezi.

Dragostea nu are niciun gust. Aici e capcana. Iti imaginezi atatea arome, dintre cele mai fine si mai delicioase, dintre cele mai dulci, mai dulci decat mierea. De fapt, nu exista. Aromele se joaca in capul tau pana intri in coma. De gradul 5.

Sexul are gust de capsuni. Le privesti cu pofta si nu stii cu care sa incepi. Iei una, e acra. Dar e rosie si arata atat de bine, incat gustul nu mai conteaza. Pentru ca e Capsuna! Mai iei una, si te rogi sa fie dulce. Si inca una... si toate-s acre. Dar totusi bune. Pana nimeresti una dulce si suculenta. Ala e sexul. Capsunile dulci si coapte sunt rare. Daca pui zahar, trisezi.

Vara asta are gust de crema de zahar ars... si nu pentru ca e dulce, ci pentru ca ti se face rau daca mananci prea multa.

Imbratisare

17 comentarii

Caut cu disperare niste palme in care sa ma cuibaresc...

Azi, imi doresc mai mult ca oricand o imbratisare.

Doua brate deschise care sa imi cuprinda umerii. Si o inima de care sa imi lipesc urechea stanga... iar bataile ei si sa ma adoarma... Tic Tac.
Vreau sa simt caldura unui trup viu... caci m-am saturat de cadavre.
Si un piept care sa adune toate lacrimile... Un piept care sa nu se supere ca il plang.

Vreau o mana care sa imi mangaie parul si obrazul... si un chip care sa-mi zambeasca.

Vreau o imbratisare plina de liniste si pace...
O imbratisare nesfarsita.

Depravare

15 comentarii

Vreau sa ma joc cu noaptea.

Sa deschid ferestrele larg si sa intre orasul in camera. Cu fum, cu lumini, cu claxoane, cu faruri, cu asfaltul umed... si cu tine.
Sa sting luminile si sa dansez desculta pe podeaua rece. Sa imi transpire mainile si sa ma usture talpile.
Parul sa imi gadile spatele gol... si sa rad prosteste.
Sa miroasa a rum si a fum de tigara. Sa ma imbrac doar in refrenele absurde pe care tu le fredonezi cu capul pe spate.

Dimineata, cand galagia a adormit... sa ies afara in picioarele goale. Sa cumpar mere verzi pentru mine si tigari dulci pentru tine, de la magazinul din colt. Tu sa ma privesti de la balcon iar eu sa iti fac cu mana din mijlocul strazii.

Apoi, sa ma invelesc in cafeaua neagra...
Si sa adorm...

Marginea orei 6

11 comentarii

Ia-ma de mana si hai sa ne plimbam pe limbile ceasului.
Si sa le oprim sub greutatea zambetelor noastre.

Sa topim secunde sub picioare
Iar cand obosim... sa ne odihnim la marginea orei 6.

Eu voi culege minute si-ti voi impleti o ora.
O ora intr-un buchet
In care sa locuim nestingheriti.

Tu ai sa razi si ai sa-mi soptesti:
- Hai sa mergem, mai avem pana la ora 12!

As vrea ca lumea intreaga sa fie

5 comentarii

As vrea ca lumea intreaga sa fie un camp.
Un camp mare si verde,
fara drumuri,
sosele si mai ales fara semafoare.
Fara zgarie nori si vile urat colorate.
Fara mall-uri si fara oglinzi.
Fara casti in urechi si ochelari de soare.
Fara etichete pe haine si umbrele.
Fara caini maidanezi si ziduri de beton.
Fara cizme si ceasuri...
Fara garduri si cabluri electrice.


As vrea ca LUMEA intreaga sa FIE!

O carte

6 comentarii
Cred ca unul dintre cele mai frumoasa lucruri pe care le poate face cineva intr-o viata este sa scrie o carte... O carte pentru altii care va ajunge in rafturi, de unde va fi culeasa si citita...


Va prezint: "Ganduri si vise la mal de Dunare"


Azi eu am 21

13 comentarii
Nu imi mai amintesc de cand nu mi s-a mai adresat intrebarea: "Ce varsta ai?".

Insa astazi, o farmacista m-a intrebat. Iar eu, foarte dezinvolta, am raspuns 18. Noroc ca intre opt si sprezece am realizat ca nu mai am varsta asta de vreo... 3 ani.

Cand am rostit 21 am avut un sentiment extrem de bizar. Mi-am amintit cand avea sora mea mai mare 21, si mi se parea o varsta colosala...

Azi eu am 21, si e ciudat...

Promenada

3 comentarii

Azi mi-am vazut creierul imprastiat pe trotuare pline de praf, negre dupa atata somn de iarna.

Am urcat in autobuz si m-a izbit mirosul puternic de plictiseala, de munca, de stres, de lene, de betie si mai ales de moarte. M-a izbit atat de tare incat mi-a bubuit cutia craniana iar ochii mi-au cazut in palme. Ce fericireeee!!! Pentru prima data nu m-am mai reflectat in ceilalti, ci m-am putut privi cu proprii mei ochi!

In gropile pline de noroi dureros mi-am rupt gleznele. Si a trebuit sa imi tarasc trupul, tocindu-mi coatele de bordurile amare. Dar nu m-a durut... caci sufletul imi statea atarnat de cablurile electrice.

Maine, o iau de la capat...

Coloana Rupta

6 comentarii

Mirosul de mucegai isi facea loc prin nari pana spre adancul creierului... O usturime puternica zvacnea undeva in spatele ochiului si picura putin cate putin de parca in loc de lacrimi, plangeam cu acid. Nu zaream mare lucru... O camera goala, cu pamant pe jos si pereti din lemn putrezit. Lumina palpaia prin cateva crapaturi ce tineau loc de ferestre.
Mi-am infipt cu putere degetele julite in pamantul umed si am incercat sa ma ridic. Dar trupul parca nu era al meu si oricat ma chinuiam nu reuseam sa il fac sa se urneasca. Inca o miscare, doua... Durerea imi umezea obrazul incat puteam sa jur ca pentru cateva momente devenisem Coloana Rupta a Fridei Kahlo.
Nu stiu cat timp am ramas in genunchi, cu palmele infipte in pamant. Durerea devenise amorteala... o amorteala placuta, calda, care imi invada toate oasele. Piciorul drept, piciorul stang... am reusit sa ma indrept. Pentru prima data dupa atata timp simteam pamantul sub picioare. Stateam pe loc, imi priveam trupul, rochita alba cu volane prinsa la brau cu un cordon care candva fusese rosu.
Mi-am scuturat pamantul de pe genunchi si intr-un gest rapid am facut primii pasi spre usa. Era o usa pe care nu imi amintesc cand am intrat. Zavorul ruginit s-a miscat intr-un scartait puternic si lumina mi-a invelit fata. O poteca serpuia printre brazde de flori si iarba. Parfumul de tei inghitise aproape in intregime mirosul de mucegai.
Am pornit printre copaci cu soarele de mana. Stiam ca undeva, cineva ma asteapta...


Ma salvasem...

Prima data...

5 comentarii

Leapsa furata de la Ilana:

Primul cuvânt pe care l-am rostit: Nu mai tin minte ce am spus. Trebuie sa o intreb pe mama! :)) Oricum, am vorbit destul de devreme.

În prima zi de școală generală: Eram imbracata intr-un costumas rosu cu pantofi de lac albi si imi era frica de invatatoare pentru ca auzisem ca este foarte rea. M-am asezat in prima banca de la fereastra langa vecina mea si ma holbam curioasa la Abecedar.

Primul meu sărut: L-am primit la unul dintre jocurile copilaresti unde dai si primesti pupaturi: "Adevar sau provocare". Era vara, noapte, si aveam 12 ani.

Prima fomație care mi-a plăcut la nebunie:
Andre! Logic...

Primul CD cumpărat:
Nu CD. Caseta: Enrique Iglesias. :)))

În prima zi de liceu:
Aveam emotii. :) Si da... m-am indragostit de un coleg de clasa. :)))

Primele cuvinte pe care mi le-au adresat prietenele mele:
Nu imi amintesc. Cred ca cu o parte din prietenele mele m-am cunoscut in clasa a 2-a, asteptand in fata bibliotecii. Cred... Iar cu cealalta parte, am trecut mai intai printr-o etapa de "nu imi placi". Deci probabil de injuram reciproc... :)))

Prima zi de facultate:
Eram foarteeeee fara chef. Avusesem o noapte trista inainte si eram putin deprimata. Plus ca era si foarte cald... si... am fost obligata sa-i ascult discursul lui Basescu. Si nu am cunoscut niciun coleg pentru ca am fugit repede acasa.

Prima restanță:
Inca nu am avut o prima restanta! :)

Prima zi la locul de muncă:
Nu stiu daca a imparti pliante e chiar un loc de munca... Deci prima zi adevarata la un loc de munca adevarat a fost foarte plictisitoare. Nu stiam exact ce o sa fac si stateam izolata pe un scaun intr-un colt al biroului.

Prima dată când am postat pe blog:
Mi-am facut blog pentru ca aveam nevoie de unul pentru a participa la un concurs. Deci, nu a pornit din proprie initiativa. Apoi... mi-a placut sa scriu si am continuat.

La tine cum a fost prima data cand...?
Catre toti cititorii mei...

Acum un an...

8 comentarii

"marți, 17 martie 2009

Plansete catre ieri sau Nimic!

Motto: Sa ma ierte timpul, caci n-am stiut cum sa il pierd!

Azi...ieri sau maine...oameni vin si pleaca. Doar eu raman pe loc si ii privesc ca o statuie.Azi...mi-e dor de cei de ieri iar maine le voi duce dorul celor de azi...Nimeni nu ramane...toti se pierd si parca ma pierd si eu odata cu ei. II plang pe toti ce au devenit amintire...

In fiecare zi pierd cate ceva din mine...pana cand voi ajunge doar un pumn de ganduri si sperante desarte, de vise si amintiri uitate. Pierd o clipa, un zambet, ma pierd prin multime, prin imagini, umbre, cuvinte, explicatii, sentimente...in universul acesta imens, ma gasesc foarte greu...

Privesc uimita la ce a mai ramas din trupul meu...atatea amprente si zgarieturi..arat ca un bibelou vechi de pe mobila bunicii...Oare ma mai vede cineva?

Nu...sunt doar o faţa banala din multimea de corpuri incruntate, grabite...pierdute de mult...

Azi las in urma cei 18 ani ai mei..."

Va multumesc!


Asa te vad

5 comentarii

O camera...

Peretii tapetati cu tot felul de imagini
noi si vechi,
chipuri manjite,
hartii mazgalite,
culori sterse,
creioane tocite,
pagini rupte,
versuri tacute...

Tu sezi la birou pe scaunul cu spatarul rupt, din lemn macinat. Ochelarii ti-au formati santuri adanci pe nas si iti fac urechile clapauge. In ei se reflecta lumina oarba a unei lampi decorata cu panze de paianjeni si praf. Aplecat deasupra biroului dezordonat, iti plimbi mainile dreapta-stanga, mimetic, intr-o mutare infinita care a sapat un sant adanc in spatiu.

Cu o penseta cam boanta culegi din gramada de eu din dreapta celula cu celula. O iei din varful degetului mare de la picior si o muti in gramada din stanga, in varful firului de par din crestetul capului. Si tot asa... Cu celulele din gambele mele subtiri o sa creezi niste ochi frumosi, si daca iti ajung, cu cele de la genunchi o sa desenezi o gura cu buze...

Din eul meu vei naste altceva. Cu dibacia ta de sculptor... sau poate pictor. Nu... totusi cred ca esti un poet. Si compozitor...

Asa te vad uneori.

Esarfe violete

5 comentarii


Miroase-a primăvară-n cimitir,

A mov şi-a raze indiscrete.

Pe-alei zambilele cochete

Împrăştie parfum de mir.


Mă plimb pe drumul plin de var

Şi simt cum soarele m-orbeşte.

E-un soare fals şi mă trezeşte

Ca un neon pe-o masă de spital.


E ameteală-n aer, nu pot să mai respir.

Sunt prinsă în eşarfe violete.

Miresme reci încep să mă îmbete.

Miroase-a primăvară-n cimitir.


Energia negativa

12 comentarii

Deseori, cand ma mai indispun diferite persoane, aud din partea celor care doresc cu bunavointa sa ma consoleze, expresia "Ignora-l! Nu are rost sa te consumi din cauza lui".
Le multumesc pentru aceste cuvinte, dar...
Sunt unele persoane pe care nu poti sa le ignori. Iti doresti din toata inima, te straduiesti, iti construiesti propriul scut, o iei pe rute ocolitoare numai sa nu te mai lovesti de ele, dar degeaba.
Ele nu se lasa ignorate! Se inarmeaza cu un baros, iti darama ziduletul tau roz cu floricele si iti deseneaza deasupra capului nori negri de furtuna.
Acestea sunt persoanele imbracate in energie negativa care, atunci cand intra in camera, aduc cu ele proasta dispozitie si iti invadeaza mediul cu uratenie.
Totul ia o nuanta de gri iar aerul devine inecacios. Prezenta lor iti sta ca o pata neagra pe pupila... La un moment dat ti se face si teama de ele, de ochii lor bulbucati, rosiatici de atata rautate, de venele care li se umfla pe gat atunci cand tipa, de pasii atat de apasati care lasa cratere de rautate si invidie in urma.


Nu iti doresti decat sa inchida usa pe dinafara si sa te lase sa iti pictezi in voie zidul in culori calde...

Ciocnirea

13 comentarii


Ce ciudat sa te ciocnesti de cineva. Aerul din jurul tau, cu aerul din jurul lui se lovesc molecula cu molecula. Se amesteca intr-o imbratisare, lasand in urma aerul ciocniri... cu miros de exaltare si batai de inimi.

Ieri m-am ciocnit si eu de tine. Mai repede decat ma asteptam.
7 pasi... te-am vazut. 6 pasi... m-ai vazut... Apoi ti-ai intors privirea catre vitrina cu covrigi si ai zambit.
1 pas... in tandem... si ne-am lovit.
Bizar... a durat o secunda. As fi vrut sa fie ca in filme... slow motion... si toata ciocnirea sa dureze 5-6 secunde. Atat cat sa pot sa iti observi haina, pantalonii si fularul... si poate un defect, doua. Atat cat... sa retin ceva.

2 pasi... spate in spate...
Nu... nu m-am intors. Sunt sigura, totusi, ca tu ai facut-o. Dar mai departe de 20 de pasi. Crezand ca eu am privit deja inapoi si astfel nu ne-am fi intersectat privirea intr-un gest plin de jena.

Ai trecut...
Pentru multimea de acolo am fost doi necunoscuti. Doua corpuri care au trecut pur si simplu unul pe langa altul. Doua corpuri...

Cate corpuri se ciocnesc...? Cate corpuri aparent necunoscute isi intersecteaza drumul, zambesc, merg mai departe si lasa in urma o dara de amintiri, fara ca ceilalti sa realizeze?

Acum... incerc sa rememorez. Chipul tau insa, a luat forma unui portret pe o panza unde vopseaua proaspata a fost intinsa de mana dreapta a pictorului. Un contur vag si mii de nuante amestecate haotic...

Dar erai tu! Si asta conteaza...

Dialog

9 comentarii


- Eu as face lacrimile amare.
- De ce amare?
- Pentru ca tristetea e amara.
- Eu le-as lasa asa... sarate.
- De ce?
- Pentru ca imi amintesc de mare ori de cate ori plang.
- ...
- Si ii multumesc marii ca lacrimile sunt sarate...


Oare lacrimile s-au nascut din mare sau marea din lacrimi?

Totul se pierde

26 comentarii

Totul se pierde.

Chiar si atunci cand se schimba, inseamna ca se pierde si ii ia locul un alt ceva.
Pierdem timp si spatiu.
Ne pierdem cu firea si astfel ii pierdem pe ceilalti.
Pierdem lucruri si sentimente.
Pierdem priviri si amprente.

Pierdem cuvinte si ganduri.
Pierdem sperante si vise.
Pierdem momente si gesturi.

Universul e prea mare... si ne pierdem prea usor.

Eu am pierdut parfumul tau... si ma tem...

Despre omul cretin... cu Câ mare!

12 comentarii
Din categoria "articole in care imi vars toti dracii pe chestiile alea care cica se numesc oameni" iata ca mai rasare unul, desi eu ma straduiesc sa nu... dar n-am ce face.
Dan Puric a scris o carte, destul de buna, intitulata "Despre omul frumos". Eu o sa scriu, intr-un viitor destul de apropiat, o carte ce va purta sublimul nume: "Despre omul cretin". Asta pentru ca sunt mult prea multi ca sa ii mai poti ignora. Si oricat te-ai stradui sa o faci totusi, se lipesc de tine ca guma de mestecat rumegata de asfalt. Lasa o pata mare, urata si jegoasa.
As fi putut sa aleg o alta denumire din desaga atat de plina de apelative romanesti, dar m-am oprit la "cretin".
Definitia cretinului, conform Dictionarului Explicativ Roman, editia din 1998, este urmatoarea: CRETÍN, -Ă, cretini, -e, adj., s.m. și f. (Persoană) care suferă de cretinism; imbecil, idiot. ♦ (Om) stupid, absurd, tampit, idiot, prost. – Din fr. crétin.
Simplu, usor de pronuntat, 6 litere, 2 silabe, puternic si mai ales, poate deveni "cretina"! Dar eu o sa raman la forma de masculin, sa par "putin" impersonala si sa nu aiba cititorii mei impresia ca dedic cuiva, in mod special, aceste randuri. Sincer, le-as dedica... dar consider, totusi, ca acel cretin nu merita nici macar osteneala de a-i spune ca e cretin.
CRE-TIN. Nu-i asa ca suna bine? Perfect! Suna perfect din gura asta a mea care se crede atat de importanta, care ii critica pe toti si mai este si stridenta pe deasupra.
Deci... cretinul, de obicei, pricepe greu ce vrei sa ii spui. Insa, nu va lasati inselati de acest lucru; vorba fie intre noi, adesea se si preface. Se complace in starea asta de cretinism din doua motive: ori pentru a scapa de responsabilitati sau mai pe romaneste "a se face ca ploua", ori pentru a-ti ridica tie tensiunea, crezandu-se destept pentru ca o face!
Cretinul este si un ignorant in linii mari. Egoist peste masura, nu se gandeste decat la egoul lui atat de "simplu"(
SÍMPLU, -Ă, simpli, -e, adj. = lipsit de rafinament, de afectare; lipsit de cultură. (fr. simple).
Si pentru ca "prostul nu e prost destul pana nu e si fudul",
cretinul este si ingamfat. Gesticuleaza mult, tine nasul in sus, isi da ochii peste cap, vorbeste pe un ton ridicat, pronunta cuvintele apasat, iar cand merge pe strada, paseste ca pe catwalk (podium, pentru cretinii care nu pricep) pastrandu-si acelasi nas in adierea brizei. Desi, nu este vreun fel de vedeta, nu il urmaresc paparazzii pe la colturi, si nu are nici macar cine stie ce toale de firma sau trup de invidiat, el se considera buricul pamantului.
Singura "haina" care ii vine perfect cretinului, este falsa modestie. Cateodata evita sa vorbeasca despre sine si despre anumite lucruri pe care le face; el doar da de inteles si astepta ca altii sa le descopere si sa il "flateze" mai tarziu. Un motiv perfect pentru a-si da, din nou, ochii peste cap si pentru a afirma ca este o nimica toata, fara importanta, ori poate raspunde ca o face dintr-o nevoie extrema si ca nu este un lucru demn de statutul lui.
Cretinului ii plac lucrurile care il fac sa para inteligent si deosebit. De aceea, imbratiseaza teorii si idei care sa demonstreze ca el este unul singur, luptator impotriva lumii crude in care traim. Cretinul nu are prieteni, si o afirma mandru. Cretinul spune ca singura persoana in care se increde este el insusi, ceilalti fiind doar niste perfizi gata gata sa abuzeze de bunatatea sufletului lui. Cretinul iubeste lucrurile rafinate, desi nu are absolut nimic in comun cu ele. Tanjeste dupa stilul si manierele pe care nu le va atinge niciodata. Asta pentru ca, subliniez, doar tanjeste; in practica, nu face nimic in privinta asta. Cretinul nu se auto-educa, el doar imprumuta de la cei pe care ii considera "cool", dar pe care,totusi, ii invidiaza.
Din punct de vedere cultural, cretinul nu se "cultiva". Daca printr-o intamplare bizara si de neinteles a pus mana pe, hai sa fiu draguta, 3 carti in viata lui, va vorbi doar despre acelea ca un adevarat devorator de carti.
De obicei, un cretin nu are preferinte. Va spune intotdeauna ca nu are un stil de muzica preferat, si ca asculta "de toate". Asta pentru ca in realitatea nu cunoaste mai nimic despre acest subiect. Se rezuma numai la "ce e in trend".
Cretinul vrea sa para respectuos. Insa, "multumescul" si "scuzele" lui sunt folosite in exces doar pentru a-si arata cantitatea de educatie cu care este inzestrat, reliefand, din nou, ingamfarea si orgoliul extraordinar.
Cretinului ii place sa spuna "nu". Cand nu ii convine ceva, se stramba la propiu. Cand este foarte suparat iar ceilalti nu iau seama, atrage atentia prin trantitul usii, geamului, al obiectelor pe masa sau pe rafturi, merge repede si produce curent in urma lui, pufneste, bombane, te priveste cu ura, etc. Cand vrea sa te jigneasca sau sa iti spuna cat de nemultumit este, o face aparent calm, insa foloseste acelasi ton ridicat. Asta deoarece, el crede in sintagma "a nu te cobori la nivelul celuilalt", considerandu-se, bineinteles, destept si rafinat, din cale afara.
Cretinul nu i-a niciodata initiativa. Chiar daca nu face niciodata nimic, considera ca a facut deja foarte mult, motiv pentru care asteapta "sa mai faca si ceilalti ceva".
Cretinul este si nesimtit si lenes. Se conduce adesea dupa deviza "daca fac ceilalti, eu de ce sa mai fac?" sau "de ce sa nu ma folosesc de ceilalti, daca pot?".

S-ar putea scrie foarte multe despre cretin. Insa e tarziu, si am obosit...
Ma multumesc doar cu faptul ca, in clipa in care parcurgeti aceste randuri, va ganditi automat la cretinii care va inconjoara! :))

Nu-i asa ca-s cam multi?

Ceasca de ceai

8 comentarii

Noapte...
M-am invelit cu Februarie.

Am ingropat ceaiul intr-o cutiuta de catifea sperand sa se mai pastreze pana cand ai sa vii.
Zaharul asteapta inghetat pe dulap si lingurita plange pe masa.

Doar ceasca alba, cu toarta ei stramba, tanjeste dupa degetul tau si buza fina de sus... Ca in sarutul dulce sa ii lasi gustul tau...
Ceasca alba se hraneste cu tine, cu vorbele tale insetate.

Aburul s-a racit... de dor sa-ti mangaie obrazul zgariat. Si ochii sa-ti lacrimeze... in ceasca de ceai.

Te-asteapta, inca...

Planetarium [sau cum sa visezi un necunoscut]

5 comentarii

Nori... [gri]. Vantul cald imi aduna parul pe fata si ma chinui cu mana dreapta sa il dau la o parte. Copacii [verzi] isi scutura crengile in stanga si in dreapta. Praful se ridica in vartejuri si ne intra in ochi. Fugim... noi doi?
Tu ma tii de mana... sunt sigura ca esti tu! A... Cine esti tu?
Cladirea imensa... doua usi mari din sticla. Alergam pe scarile [negre] si zambim.
Un hol lung [sepia] impanzit de tablouri [alb si negru], universuri, stele... Pluto. Prin ferestrele largi intra soarele [auriu] care arde... Soare cald... soare de vara.
Alte usi din lemn lacuit cu manere groase din metal rece. Pasim... eu in fata... tu in urma balerinilor mei [rosii].
Scaune... scaune multe asezate concentric. In centru o masuta. Intuneric... aer rece, inchis.
Catifeaua [visinie] a scaunelor ne gadila mainile.
Pe tavan se plimba mii de lasere si luminite... Ne lasam capul pe spate... adormim.
Orion, cunoscut şi drept Vânătorul, este o constelatie în emisfera nordică, fiind una dintre cele mai cunoscute. Ea este vizibilă şi de pe teritoriul României în perioada noiembrie – aprilie. Prin mijlocul constelaţiei trece ecuatorul ceresc, ceea ce face ca această alăturare de stele sa fie vizibilă din orice punct al Terrei, fapt care a făcut din această constelaţie una din cele mai cunoscute...
Alege o stea... alege o stea... [albastra].

M-am trezit buimaca... undeva in adancul mintii rasuna o melodie...
If you leave me now...

Si afara ninge [alb].

Cand marea plange...

8 comentarii

Seara imi canta la crestet... usor, sublim. Fiecare val e o nota... pana adorm. Uneori pot sa ii simt rasuflarea rece si sarata in spate, in par... suiera prin crapatura geamului... imi sopteste.

Dimineata ma trezeste. Tipa, striga... Marea plange iar eu pot sa o ascult.
Pescarusii sunt si ei agitati; zboara de colo colo fara sens. Plang si ei pentru ca marea plange.
Si stancile plang... se chinuie sa-i stearga lacrimile...dar in zadar.
Nisipul se framanta in mii de bucatele... Sufera si el...

Azi marea a murit. S-a sufocat sub albul inchis. Si-a dat ultima rasuflare inghetata pe stanci. Am iesit sa o implor sa nu imi moara. Si am plans...

Dar nu stiu daca am plans pentru ca
marea mi-a murit in ochi? Sau pentru ca mi-am pierdut perlele in zapada?

                                                                                            (FOTO: fotografu.ro)

Articol cu nivel maxim de energie negativa

10 comentarii

Urasc Romania!
Simt cum pe zi ce trece mi se scurge orice urma de patriotism din mine.

Urasc sistemul de invatamant care produce idioti. Urasc cercul asta vicios cu profesori plictisiti si elevi prosti. Urasc falsele talente si falsii profesionisti. Urasc ca invat sa fac radio fara sa mi se ofere sansa sa pun mana pe un microfon!
Urasc sistemul de sanatate. Urasc faptul ca iesi mai de graba mort din spital decat vindecat. Urasc medicii pe care curge scarba in siroaie.
Urasc politicienii burtosi cu 10 randuri de gusa care ne rad in fata. Urasc faptul ca lumea sa uita la ei admirabil ca o turma de vaci care urmeaza ciobanul, fara sa stie ca vor ajunge carne de tocat.
Urasc oamenii jegosi si nespalati de care sunt obligata sa ma apropii. Urasc cersetorii. Urasc cocalarii si pitipoancele. Urasc emisiunile de la tv care promoveaza aceste "minunate" specimele. Urasc moda asta care te face sa arati ca o centurista.Urasc "muzica" pentru prostii care dau din maini si din curul siliconat in cluburi.
Urasc oamenii care se imbulzesc si se imping in tine. Urasc falsa politete. Urasc proastele care cred ca a fi perversa e un lucru bun si ii urasc si pe cei care nu au citit o carte in viata lor si nu stiu cine e Freddie Mercury. Urasc oamenii care nu stiu!
Urasc trenurile si mirosul din ele. Urasc garile pline de ciobani, de mancatori de shaworma si de spargatori de seminte. Urasc 40-ul.
Urasc persoanele care isi schimba comportamentul din 10 in 10 minute.
Urasc gropile din sosele si taranii care conduc ca boii. Urasc cele 2 ore pe care la fac pana acasa. Urasc dezinteresul si ignoranta colectiva.

Si cel mai mult, astazi, il urasc pe nenea din tren cu caciula de comunist care nu a vrut sa ma ajute sa deschid usa dintre vagoane ca sa pot cobori din tren!

Tu ce citesti?

39 comentarii
Din pura curiozitate, dar si in cautare de recomandari, adresez intrebarea:
Tu ce carte ai pe noptiera?



Eu citesc:

D.H. Lawrence - Amantul doamnei Chatterley

De ce ma enerveaza sistemul?

10 comentarii
Am constat cu stupoare ca facultatea nu difera cu nimic fata de liceu, unde notele de 10 curgeau pe banda rulanta in catalog, unde cele mai "luminate" creiere au avut cele mai mari medii la bacalaureat si unde nu exista elev bun si elev prost.

Cand am intrat la facultate ma asteptam la o concurenta acerba, un stres maxim, la o materie grea, la carti foarte multe, si mai ales la o diferentiere clara intre cel care invata si are ceva in capusorul lui si cel care nu leaga 2 cuvinte coerent. Mai ales la o facultatea de jurnalism, unde cu atat mai mult se cere o vasta cultura generala si un vocabular extrem de dezvoltat.

De fel, nu ma afecteaza notele. Nu ma deranjeaza daca iau 5 sau 10 atata timp cat stiu ca le-am luat pe merit. Dar...

As vrea doar sa nu mai fim acuzati, sau cel putin sa nu se mai generealizeze, ca suntem o generatie de depravati, ca nu citim, ca nu stim ce e aceea scoala din moment ce facultatea accepta cu bratele deschise pe oricine, prin celebrul concurs de dosare cu mediile umflate de la bacalaureat. Sau acolo unde exista o proba eliminatorie, se constata ca oricum au fost admisi candidati in proportie de 90%. Din pacate, banul si-a pus amprenta peste tot. Si e mai bine sa avem un buget frumusel dar sa luam parte la indobitocirea in masa...

Daca sistemul de invatamant universitar ar fi mai bine "asezat" si ar dori intradevar sa scoata elite, daca ar cerne pe cei capabili de cei incapabili, ar exista in majoritate studenti foarte buni. Si toata lumea ar fi fericita!
Uneori tind sa cred ca eu sunt proasta, incapabila si ca am probleme, iar ceea ce invat si toata straduinta mea sunt in zadar.

Sistemul de notare si de examinare este prost intr-o proportie foarte mare. Teoria este buna si desigur, este foarte bine sa o si stapanesti, insa la 20 de ani cred ca cea mai importanta problema ar fi sa inveti cum sa o aplici, sa stii sa faci comparatii, corelatii s.a.m.d. Din nefericire... multe examene pun accent pe teorie, pe care azi o tocesti daca nu te ajuta prea mult mintea ci memoria, iei 10, si maine dai din umeri. Plus ca exista si sanse foarte mari sa copiezi cu usurinta. Si asa ies, precum painile din cuptor, absoventi cu brio...

Acesta este sistemul care ii demoralizeaza pe cei capabili, pe cei care isi doresc o diploma care sa le reflecte capacitatile si ii face pe altii sa considere ca nu ai nevoie de creier ca sa reusesti, pentru ca oricum profesorilor le e mila si "te trec"(lucru general valabil in special la liceu).
Acesta este sistemul care sa te faca sa-ti doresti sa emigrezi...

[Da... sunt foarte suparata!]

NU

18 comentarii

N-as fi vrut sa scriu despre comunism sau despre revolutie, insa nu ma pot abtine sa nu punctez macar un lucru.
Am auzit, din nefericire, de nenumarate ori expresia "macar Ceausescu ne-a dat..." - casa, butelie, un loc de munca etc. Sunt indignata si ma uimeste slaba putere de intelegere si pricepere a celor din gura carora ies astfel de cuvinte dupa 20 de ani de democratie.
Ceausescu nu dadea case si butelii pentru ca se gandea la bunul trai si frumoasa vietuire a cetateanului roman, ci pentru ca dorea o forta de munca cat mai mare si cat mai puternica.
Indivizii erau niste animale a caror singura menire era aceea de a trage la jugul sistemului comunist. Omul era crescut si educat ca sa munceasca pentru patrie.
Individul primea un camin precar si o ratie de mancare si caldura atat cat sa nu moara de foame si de frig. Tot ceea ce trebuia sa faca era sa produca pentru sistem.
Animalul nu isi numeste stapanul, ci invers. Animalul nu vorbeste, nu cere si nu comenteaza. Animalul nu poate alege!
Sistemul comunist distruge integritatea morala a individului, dreptul la opinie, la libertate...
Te transforma intr-un mic robot cu telecomanda. De ce ti-ai dori acest lucru?!

"Ceausescu a facut drumuri, sosele, centrale, a ridicat cladiri..."
Eu nu ii multumesc si nu il admir pe el pentru asta, ci pe miile de oameni care au murit construindu-le.
A alege intre integritatea ta morala si o cutie de chibrituri... nu te deosebeste cu nimic de un bou.

Deci nu... Ceausescu nu a dat nimic pentru care ar trebui sa fim melancolici sau recunoscatori astazi.

Din nefericire, romanul a ramas cu aceleasi conceptii: "Fura el... dar macar a facut si pentru noi ceva!" a pus o pavela, un bec la coltul strazii... Te multumesti cu atat?!

Ce-ar fi sa-ti dai jos banda de la ochi!