Se afișează postările cu eticheta Pentru .... Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Pentru .... Afișați toate postările

Insula

0 comentarii

Cu tine am adunat cele mai frumoase vise neimplinite. Ma gandesc adesea la toate plimbarile tarzii cu taxiul pe care nu le-am facut. La toate strazile pe care nu le-am strabatut. La toate scrisorile pe care nu ni le-am trimis. La locurile mele favorite pe care nu ti le-am aratat. La toate acoperisurile pe care nu am urcat sau la toate ploile sub care nu am dansat. Visele noastre sfasietor de frumoase.

E decembrie. Stau pe podea, rezemata de caloriferul rece si trag dintr-o tigara. Privesc urmele de praf de pe mobila, la lumina unei veioze. Aceiasi veioza sub care am dansat in duminica aceea de august. Imi curg prin fata ochilor cuvintele din telefon, mesajele, pasii spre tine din acel pasaj murdar, albumul Arctic Monkeys din casti si cea mai frumoasa ora sase dimineata pe care am trait-o vreodata.

Ce ciudat... peretii imi sunt tapetati cu sute de fotografii. Niciuna cu tine. Insa esti mai prezent in camera asta ca oricine. Esti aici cu totul, cu marea, cu nisipul de vara trecuta, cu vantul rece din Tabacariei, cu avioanele de pe cer, cu insula pe care ne-am imaginat-o si pe care am desenat cele mai frumoase apusuri.

Mi-e dor de tine. 

"Inchid ochii. Adorm cu gandul la zile in care treceam peste o alta zi cu tine."

La revedere

2 comentarii

Noi am fost copiii pe care visele nu i-au lasat sa doarma. Care au crescut cu obrazul lipit de nisip, agatandu-si dorintele de stele. Care nu au crezut decat in inaltul cerului si ale caror jucarii au fost norii si soarele.

Am crescut, alergand cu caii salbatici pe campii neumblate. Nestatornici, tematori, privind mereu spre apus. Azi suntem oamenii pe care nicio mana nu ii poate cuprinde. Avem trupul din fire de nisip ce se scurg fantomatic printre degetele infometate. Iar in ochi ni se framanta marea inspumata. Ce suflet ne-ar putea intelege? Ce om ne-ar putea iubi?

Suntem doar noi doi. Aruncati in doua lumi diferite, asteptam sa se nasca a treia in care sa ne putem reintalni. In care sa ne putem plimba de mana, cu talpile goale si zambete largi pe chipuri.

Pana atunci, te visez in fiecare noapte in care canta greierii si ma rog ca pamantul sa ramana la fel de mic pentru noi.


Fantasma

0 comentarii

E ciudat cum unii oameni pot sta langa tine o viata, insa la plecare nu lasa nimic. Dispar ca si cum nu au existat vreodata. Nu au lasat o urma, nici macar o dunga vaga a prezentei lor trecute. Niciun sentiment de usurare sau goliciune. Nimic.

Insa, pentru tine, a fost de-ajuns o singura noapte ca sa ramai, de fapt, o viata.

Azi, esti inca pe scaunul din fata oglinzii, in lumina difuza a veiozei.

Trupul tau perfect sculptat, ars de soare si patat de cateva urme de tus, inca mai sta rezemat de fereastra. Inca ma mai priveste cum trag din tigara si sorb din al nu stiu catalea pahar, zambind copilareste.

Caldura pieptului tau inca imi gadila palma, iar parfumul ti-a ramas puternic impregant in partea stanga a patului.

Ai ramas un ecou in sute de refrene ce rasuna la nesfarsit.

O urma de acuarela pe o coala alba. Un cuvant intr-o carte.

Un infinit.


Scrisoare

2 comentarii

"Cand nu spun nimic, e de bine: inseamna ca sunt intimidat. Cand sunt intimidat, e de bine: inseamna ca sunt tulburat. Cand sunt tulburat, e de bine: inseamna ca ma indragostesc. Si cand ma indragostesc, e de rau."

Sunt ca un copil mic care abia invata sa mearga. Nu pasesc niciodata, daca nu vad doua brate intinse spre mine, gata sa ma prinda ori nu. Important e doar sa le vad. Imi asum si cazatura ce poate urma dupa primii pasi, genunchii juliti, palmele zgariate. Si nici macar nu voi plange, daca se va intampla asta.

Am cautat intotdeauna semne, o balustrada de care sa ma prind, un lant agatat de mana, un brat peste gat, o privire care sa spuna "da", doua buze care sa sopteasca "vino". Fara ele, am ramas pe loc. In asteptare. Frecandu-mi mainile si cu picioarele tremurand.

Nici nu-ti imaginezi cat de inecata eram in cuvinte, cand paseam alaturi de tine cu imensa teama ca nu cumva sa ma impiedic, sa cad, sa rad stanjenita si sa-mi acopar fata cu palmele.

As fi vrut sa-ti spun mii de lucruri. Mii de nonsensuri, intaratata fiind de privirea ta. As fi vrut sa tip langa tine si sa ma arunc in bratele tale nebuneste, stupid. Si, mai ales, sa te sarut pana la asfixiere.

Insa, toate acestea nu au trecut mai departe de un pumn strans si o privire in pamant. S-au ridicat din mine asemeni unor baloane de sapun. Semete, la inceput, ca ma apoi sa dispara intr-o clipa, fara a lasa vreo urma a existentei lor.

P.S.: Invata-ma sa merg...

Cartea necitita

1 comentarii

Pe rafturile din biblioteca mea, zace o carte necitita. Are coperti rosii, iar titlul e batut in cateva litere aurii. Pe prima pagina, sunt asezate cu grija, in cerneala neagra, patru versuri. Urmeaza un "Cu drag" si o semnatura indescifrabila.

Mai jos, am notat o data care a trecut de mult.

E cartea pe care nu am avut curaj sa ti-o ofer vreodata. Ar fi trebuit sa fie cadoul de ziua ta, care sa te faca sa ma privesti altfel decat sunt.

Insa, au trecut nopti intregi, cu luna plina, luna noua, cer innorat si ploi, de cand asteapta sa fie tinuta in palme si oferita cu un zambet si o bataie de inima. De cand tanjeste la doi ochi care sa o citeasca litera cu litera, pagina cu pagina...

(Probabil va ramane cel mai frumos dar pe care nu l-am facut vreodata...)

Hazard

0 comentarii
In mod cert circumstantele nu au fost de partea noastra. Sau poate ca nici macar nu ne-am dorit sa fie. Ne-am impacat cu ideea ca existam acolo, undeva, unul pentru celalalt. Ca o amintire incerta, un vis tulbure.

Ne-am agatat de cateva nopti rupte de ici, de colo, din care am incercat sa lipim un tablou. E poate singurul lucru din cutiuta noastra cu amintiri. Din cubul nostru.

In rest, am lasat neprevazutul sa se joace cu noi. A fost indeajuns sa imi iesi de doua ori in cale, atunci cand nimeni nu ar fi ghicit ca noi aveam deja cubul nostru cu amintiri, ca sa imi dau seama ca insemni mai mult decat o bataie ireal de puternica in piept sau decat un fior pe sira spinarii. Ca nici macar nu am avut nevoie de cuvinte sau de atingeri, ci doar sa stiu ca te afli la cativa pasi de mine, ca existi, ca esti real, si ca nu te-am plamadit din vreo fantezie.

Si chiar daca cutreieram alte alei, privim alt cer, iar ceasurile noastre arata ore diferite, purtam mereu in casti muzica aceea care ne-a adus mai aproape. Refrenele cunoscute doar de noi pe care le ascultam obsesiv cand ne e dor.

Asta e cubul nostru. Doar al nostru. 

(...and maybe someday we will beat the odds)



Doua palme

0 comentarii

Noaptea se joaca cu chipul tau
Rece si neagra.
Cruda si oarba.

Ti-ai pierdut surasul intr-o perdea de ploi
Si rasuflarea prin ceata tarzie.

Luna ti-a furat umbra
Iar pamantul ti-a imprastiat pasii
Pe alei necunoscute.

[Iti ofer doua palme 
In care sa-ti faci culcus.
Si o privire care sa te inveleasca... 
Cand nu mai poti fi tu.]



Senzatie

4 comentarii

"Stii cand te ninge
 Asa rece
 Si apoi se topeste?
 ...
 Asa se simt buzele tale."

Pace

3 comentarii
E ciudat cum in memoria mea apari ca doua persoane diferite. Tu-inceput si Tu-sfarsit. Acelasi nume, dar alta privire, alt trup, alte mangaieri, alti pasi si alte cuvinte.

Din aceasta cauza, a trebuit sa astept doi ani ca sa pot sa te separ.

Tu-inceput. Personal de noapte. Fetesti-Ciulnita-Lehliu-Gara de Nord. Zapada si artificii. Oameni si nepasare.O strangere de mana. O bratara. Un sarut. Doua. Dragoste. 

Tu-sfarsit. Altfel. Altfel. Altfel. Nimic.

Mi-au trebuit doi ani ca sa-mi pot permite sa-mi amintesc. Doi ani ca sa mai pot asculta piesa in pace.



Semafor

8 comentarii
Astazi stateam la semafor. E ciudat cum un semafor poate sa-mi aminteasca de tine...
Cand am pasit pe zebra, mi-am dat seama si de ce.

Sunt 7 ani...
7 ani de cand ma priveai de pe trotuarul celalalt, intr-o zi ploioasa, cu strazile pline de balti.
7 ani de cand mi-ai zambit prima data de sub gluga trasa pe fata, in pauza in care ai lasat tigara dintre buze.


7 ani de cand mi-a batut inima cu putere si stiam ca mai am doar cateva secunde in care puteam sa-mi amintesc tot discursul pe care mi-l facusem pana atunci.  Dar nu am reusit...
7 ani de cand am traversat spre tine. 

7 ani de Directia 5, Supergirl si, bineinteles, de Love of my life.

7 ani de momente in care ai fost si nu ai fost.
7 ani de clipe asemanatoare cu cea de astazi.

Iti multumesc ca esti singura persoana de care imi amintesc cu zambetul pe buze!
Cu drag...


Game over

9 comentarii



Esti o umbra pe o alee opusa. Si nici nu ma mai obosesc sa iti fac cu mana atunci cand strigi cu disperare. Si nici sa-ti zambesc macar.
Ma voi face ca nu te vad ori de cate ori imi iesi in cale si ma voi ruga sa fi cat mai departe, pe celalalt trotuar sau in celalalt autobuz, ca sa nu mai am aritmii si sa fiu nevoita sa intorc capul stanjenita.

Ai fost o umbra pe o plaja pustie, cu un rol foarte prost intr-un joc inventat.

Ai pierdut acum... si marea si jocul. Iar sa-mi strigi numele, e in zadar.

Si, desi tu nu mai esti Rabbit, eu voi ramane mereu Alice.
Si ma bucur ca o sa te doara.


I don't love you anymore. Goodbye!

Ai sa-mi vezi talpile

3 comentarii

Inima mea a luat forma unui iepure caruia i-am rupt capul si l-am aruncat sub pat.
Stiu ca ai sa putrezesti acolo... in linistea celor doua saptamani ale tale de nesiguranta, in confirmarea unui week-end si in semnele stupide pe care ti se pare ca le vezi.

Nu eu sunt cauza pierduta!
Ci tu fraierul. Pentru ca ai jucat un joc care nu exista.
Pentru ca esti satul de tine cand intinzi mana si eu nu sunt.
Pentru ca doresti sa crezi ca iti esti stapan spunand un "PA" cu juma' de gura.
Pentru ca ai pregatit un final dramatic, dar doar pentru tine.

Din pacate, ai sa-mi vezi talpile mangaind podeaua in fiecare zi. Si doar atat.
Pentru ca esti cuminte.

Ciocnirea

13 comentarii


Ce ciudat sa te ciocnesti de cineva. Aerul din jurul tau, cu aerul din jurul lui se lovesc molecula cu molecula. Se amesteca intr-o imbratisare, lasand in urma aerul ciocniri... cu miros de exaltare si batai de inimi.

Ieri m-am ciocnit si eu de tine. Mai repede decat ma asteptam.
7 pasi... te-am vazut. 6 pasi... m-ai vazut... Apoi ti-ai intors privirea catre vitrina cu covrigi si ai zambit.
1 pas... in tandem... si ne-am lovit.
Bizar... a durat o secunda. As fi vrut sa fie ca in filme... slow motion... si toata ciocnirea sa dureze 5-6 secunde. Atat cat sa pot sa iti observi haina, pantalonii si fularul... si poate un defect, doua. Atat cat... sa retin ceva.

2 pasi... spate in spate...
Nu... nu m-am intors. Sunt sigura, totusi, ca tu ai facut-o. Dar mai departe de 20 de pasi. Crezand ca eu am privit deja inapoi si astfel nu ne-am fi intersectat privirea intr-un gest plin de jena.

Ai trecut...
Pentru multimea de acolo am fost doi necunoscuti. Doua corpuri care au trecut pur si simplu unul pe langa altul. Doua corpuri...

Cate corpuri se ciocnesc...? Cate corpuri aparent necunoscute isi intersecteaza drumul, zambesc, merg mai departe si lasa in urma o dara de amintiri, fara ca ceilalti sa realizeze?

Acum... incerc sa rememorez. Chipul tau insa, a luat forma unui portret pe o panza unde vopseaua proaspata a fost intinsa de mana dreapta a pictorului. Un contur vag si mii de nuante amestecate haotic...

Dar erai tu! Si asta conteaza...

Ar-ti-fi-ci-al

5 comentarii

Te-am ingropat...
Te-am ingropat in adierea aceea usoara a brizei de seara.
Te-am ingropat in sunetul portierei izbite.
Te-am ingropat in mana care strangea puloverul visiniu in jurul trupului infrigurat.
Te-am ingropat in privirea pe care nu ti-am aruncat-o in urma.
Te-am ingropat in galagia si tipetele din fata blocului.
Te-am ingropat in umbra tarzie a pasului meu grabit.
Te-am ingropat in toata artificialitatea mea...
Te-am ingropat in tine!

E tarziu iar postul asta, azi nu mai e pentru tine!

Bucuresteala...

6 comentarii



As vrea sa vad Bucurestiul prin ochii TAI si sa il simt prin porii pielii TALE.
Sa ma iei de mana ca pe un copil si sa ma porti in locuri pe care numai TU le stii.
Sa imi arati cu degetul "spre" si "catre" iar eu sa privesc cu buclele de ciocolata in vant.
Sa fie soare si sa topim sarutari de asfaltul fierbinte.
Sa ne lasam urmele prin praful de pe stradute.
Sa miroasa a TINE.
Sa fim TU si eu. Doar noi...

As vrea...

I'm You

0 comentarii

"We're just two lost souls swimming in a fish bowl..."


I’m the sunset you leave behind every evening.

I’m the thoughts of a mermaid.

I’m the wings of a seagull that can’t find his sky.

I’m the grain of sand which scratches you softly,

And the seashell that you call your home...

I’m the drop of water which makes you thirsty.

I’m the image of the moon in the sea.

I’m the warm breath that makes you cold in the night.

I’m the sea waves dancing in your eyes,

And your soul lost on an island.

I’m the sea you’ll never see...

I’m You!

18

2 comentarii

      - De câte ori urc dealul ăsta la tine tre să mă atârn de cineva…
- Şi când eşti singură...de cine te mai atârni?
- De vise...

Ne uitam una la cealaltă, iar în clipa urmatoare am izbucnit într-un răs zgomotos şi am ţinut-o aşa până am uitat de ce râdeam de fapt.

Aşa erau după-amiezile noastre, când umblam de nebune pe străzi, cu părul încins de soare şi faţa roşie. Hoinăream ca două străine într-un oraş necunscut pe care îl vizitasem de fapt de mii de ori, dar împreuna îl vedeam întotdeauna altfel. Orice lucru pentru noi prindea o altă formă, de neînţeles, bizară, fantastică pe care doar noi o cunoşteam.

Ne petreceam tot timpul împreuna şi chiar şi atunci cand nu făceam nimic nu reuşeam să ne plictisim. Uneori ne priveam ore întregi fară a spune nimic, ca la final să ne simţim de parcă am vorbit fără oprire, de parcă ne-am povestit fel de fel de istorisiri fără noimă, început sau sfarşit. Alteori, ne îngropam gândurile în ciocolată, îngheţată şi alte prostioare dulci până simţeam că ni se face rău, iar în nopţile în care abia mai reuşeam să respirăm, ne învârteam într-un cerc plin de aburi de nicotină, alcool şi iubiri inventate.

Duceam cei 18 ani ai noştri cu gust de bitter în spate, de parcă era singura vârsta pe care o cunoşteam şi singura care avea să ne rămână de acum în colo.

18 era universul nostru, părul creţ şi buzele roşii, mersul şi râsul, lacrimile şi cerul. 18 era marea verde-albastră şi nisipul…

Azi, mi-e dor!18 e doar albumul cu fotografii, tocit de atâtea priviri şi amprente. E o dungă roz la orizont pe care o privesc în fiecare seară când apune soarele. E un infinit.