La revedere


Noi am fost copiii pe care visele nu i-au lasat sa doarma. Care au crescut cu obrazul lipit de nisip, agatandu-si dorintele de stele. Care nu au crezut decat in inaltul cerului si ale caror jucarii au fost norii si soarele.

Am crescut, alergand cu caii salbatici pe campii neumblate. Nestatornici, tematori, privind mereu spre apus. Azi suntem oamenii pe care nicio mana nu ii poate cuprinde. Avem trupul din fire de nisip ce se scurg fantomatic printre degetele infometate. Iar in ochi ni se framanta marea inspumata. Ce suflet ne-ar putea intelege? Ce om ne-ar putea iubi?

Suntem doar noi doi. Aruncati in doua lumi diferite, asteptam sa se nasca a treia in care sa ne putem reintalni. In care sa ne putem plimba de mana, cu talpile goale si zambete largi pe chipuri.

Pana atunci, te visez in fiecare noapte in care canta greierii si ma rog ca pamantul sa ramana la fel de mic pentru noi.


2 comentarii:

Valentin Vanghelescu spunea...

Oana... E superba toata.

Oana Emilia spunea...

Valentin, stii ca m-am gandit la noi cand am scris asta... :)

Trimiteți un comentariu