Stare de bine

8 comentarii

De cateva saptamani, nu stiu de ce, ma scald intr-o stare de foarte bine. Nimic nu ma mai enerveaza atat de tare incat sa imi strice ziua, nimic nu ma mai streseaza... Momentele proaste dispar la fel de repede cum si apar. Nu exista in clipa aceasta vreun gand rau sau vreo preconizare sumbra asupra viitorului meu. Reusesc sa rezolv totul repede, am mai mult timp pentru mine si uimitor, dorm foarte bine... Atat de bine, incat nu reusesc sa ma trezesc la 6:30 pentru cursuri. :))
Am inceput sa reinnod vechi relatii si sa uit motivele pentru care s-au rupt candva. Si culmea, asta se intampla involuntar. Ceea ce... cred eu ca e foarte bine.
As zice ca sunt de vina Sarbatorile care se apropie. Totusi, inclin sa cred ca schimbarea de atitudine care a avut loc acum ceva timp, are ca si efecte starea de bine. Nu e ignoranta, nu e refuz, nu e un optimism exagerat... e doar ideea ca toate lucrurile se pot rezolva in timp util si destul de usor, daca iti doresti cu adevarat.

Auriu in Noiembrie

9 comentarii


Plutesc umbre tăcute

În bălţi ce dorm pe trotuare.

Pe buzele noastre crăpate de timp,

Noiembrie moare.


Pe alei învechite, stropite cu vânt

Se adună auriu-n covoare.

Şi-mi curg arţarii pe umeri-mi cruzi

Şoptind cât îi doare.


Şi-şi plânge şi strada toamna în ploi

Şi-o-adună domol în cotloane.

Trec oameni lăsându-şi durerea-n noroi…

Noiembrie moare.

A friend in need...

17 comentarii

Cum e sa mergi la cinematograf singur?
...ai zice ca e bine, intr-un fel. Nu te bruiaza nimeni, privesti linistit filmul. Poate simti nevoia unei persoane careia sa ii impartasesti parerile, dar totusi, ai nevoie de un moment al tau...

Cum e sa fii de unul singur in sala de cinematograf?
Infricosator la inceput... Dar te obisnuiesti pana la sfarsit.

Pentru mine nu a fost un sentiment prea placut, exceptand filmul ce rula care a fost de-a dreptul exceptional si a mai diminuat din stare.

Si totusi...

Am luat o hotarare

23 comentarii

N-am de gand sa imi ratez viata din cauza faptului ca cei din jurul meu o fac. N-am de gand ca dupa anii de facultate sa realizez ca tot ce am facut a fost sa merg la scoala, sa stau in camera de camin cu calculatorul in fata sau sa ies sambata la McDonald's cu prietenul. N-am de gand ca "apropiatii" mei sa se rezume la doua persoane, in cel mai fericit caz.
Asa ca... daca cei care ar fi trebuit sa imi fie prieteni nu vor sa fie alaturi de mine, ma pot duce si singura la film sau la teatru, pot sa citesc ziarul la o cafea doar eu si cu mine... pot sa ma plimb pe malul marii impreuna cu vantul, si asa mai departe...
Nu vreau sa ma mai rog de ceilalti sa imi fie prieteni. Nu vreau sa mai cersesc o intrebare de "Tu ce mai faci?". Nu vreau sa mai primesc raspunsuri monosilabice. Nu vreau sa ma plafonez!
M-am saturat de "N-am chef...", "N-am timp.", "Mai bine iau filmul de pe net decat sa dau banii la cinema"... etc
Nu o sa devin o introvertita. Nu am sa imi creez o lume proprie. O sa continui in acelasi fel, numai ca... nu voi mai avea asteptari de la ceilalti.

Imi pare rau ca ceilalti nu vad lucrurile asa. Imi pare rau de cei care au 20 de ani si nu cunosc decat peretii propriei camere sau al caror comportament duce undeva spre 40. Inca nu sunt adult.
Inca mai am sansa sa gust din viata, cu bune si cu rele...

Daca nu o fac acum...