Re-Vers

6 comentarii

Pasi franti in reluare pe ritmul unei melodii ce ruleaza invers. Pe jos, covorul inghite urma lor.

Privirile mi se intorc in irisul verde. Cuvintele se ascund printre corzile vocale. Aerul s-a blocat in spatele buzelor rosiatice... Nu respir.

Zgomotele se izbesc de timpan.

Trupul mi se evapora in oglinda argintie. Peretii din jurul meu se scurg cu sangele din vene.

Valurile se intorc catre larg.

Azi soarele apune la est...

Ametist

9 comentarii

Frunzele cad

şi plânge-al meu gând

cu ele trecând

pe străzi, printre ploi,

prin bălţi şi noroi.

Deasupra-mi trec nori

sunt grei ,

mă-nfior

când parcul pustiu

în noapte, târziu,

e rece şi trist

în culori de-ametist.

Dâre de fum

îmi intră-n plămâni,

nu pot să respir,

mă înec şi transpir.

Nu-i nimeni în jur,

iar vântul prea dur

mă zgârie-n faţă.

În ochi am doar ceaţă.

Un miros putrezit

în nări m-a lovit.

Oare-am murit...?

Nu ştiu...şi-n zadar

privesc cu amar

cum frunzele cad

şi plânge-al meu gând

cu ele trecând...

De fapt, traim bine

8 comentarii
Pentru cei care nu citesc Jurnalul National si nu stiu cine este Tudor Octavian.
Nu m-am putut abtine sa nu postez acest articol.

De fapt, traim bine


1. În vieţile oamenilor celebri de odinioară, călătoriile în străinătăţi erau evenimente cu urmări semnificative. Cu cât coborâm în timp, cu atât mai aventuroase şi mai pline de interes spiritual sunt voiajurile, iar cele în ţări îndepărtate mai presus de toate. Astăzi, nimeni nu-şi mai marchează biografia cu plecările, oricât de lungi ar fi acestea. Călătoriile ţin de normalitatea unei existenţe civilizate. Te urci în avion şi în două-trei ore eşti în capătul Europei.

2. De 65 de ani, în Europa nu mai sunt războaie şi chiar revoluţiile se pun la cale cu pierderi omeneşti puţine. A trebuit să fie inventate formule precum "revoluţia de catifea", "război mediatic", "război rece" ori "război cu delegaţie" pentru nişte soluţii sociale şi teritoriale care altădată decontau milioane de victime.

3. Nici epidemii nimicitoare nu mai avem. În lume e încă multă dramă, dar departe de Europa. În Europa, o duc rău şi se plâng de tot felul de necazuri oamenii care, cu numai un veac în urmă, trăiau în medie 40 de ani, iar acum, trebuind să trăiască 80, viaţa e prea lungă pentru cât pot ei să dea şi să reziste. Europa duce un trai prea sigur pentru o viaţă atât de lungă. Aproape tot ce era cu numai jumătate de veac în urmă vis şi utopie ne e la îndemână. Cu toate acestea, suntem nemulţumiţi şi gândim că trăim prost.

4. Au dispărut lagărele de concentrare, gulagurile, cortinele de fier. Trebuie să fii de tot nevolnic ca să ajungi la foamete. Totuşi, nu ne bucurăm de schimbările în bine.

5. Cărţile sunt destule pentru toată lumea. Cu televizorul poţi s-o ţii tot într-o distracţie şi chiar în răsfăţ cultural. Cam tot ce era privilegiu numai pentru bogaţi, în veacurile trecute, e azi pentru oricine. Jules Verne trăia numai cu imaginaţia, ceea ce, în zilele noastre, are şi poate oricare om de condiţie medie. Iar condiţia medie - clasa de mijloc - a devenit majoritară în majoritatea ţărilor din Europa.

6. O viaţă lungă vine cu boli ale îmbătrânirii, dar pentru asta nu e de vină nimeni. De ceva tot trebuie să murim. Dacă un om de la începutul secolului al XIX-lea - care a fost totuşi cel mai prielnic vieţii din toată istoria Europei, născând burghezia şi clasa de mijloc - ar vedea cât şi cum trăim, dar şi ce mijloace medicale avem pentru situaţii şi suferinţe care lui îi scurtau existenţa până la 40-50 de ani, cum ar fi infecţiile banale, ar zice că Europa a intrat în era fericirii. Între medicina din veacul al XIX-lea şi cea de azi diferenţa e de la aproape nimic la un maximum sigur.

Concluzie: Suntem fericiţi şi nu ne dăm seama. Suntem nefericiţi de cum trăim, deşi ar trebui să fim fericiţi pentru ce nu ni se mai întâmplă.

Încheiere: Tot ce am scris până aici nu sunt consideraţii de ale mele, ci sunt gândurile unui om care, fiind deportat în timpul celui de al doilea război mondial, a scăpat cu viaţă. Singurul care a scăpat cu viaţă dintr-un tren cu câteva mii de deportaţi în Transnistria. Are aproape 100 de ani, iar cea mai ciudată mărturisire a sa priveşte curentul electic. Ce fericire, spune el, să ai curent electric!
Tudor Octavian

sursa: Jurnalul National, 9 octombrie 2009

Octombrie albastru

10 comentarii

Octombrie plânge

În palmele noastre

Cu ochii râzând

Albastrul adânc.


Adu-mi o umbrela,

Ţi-am zis surâzând,

Să nu mă mai plângă

Albastrul curgând.

Civilizare pentru anti-discriminare

8 comentarii

Am vazut acum cateva minute la tv un spot al unei campanii impotriva discriminarii rromilor.
Eu nu sunt rasista. Eu nu discriminez pe nimeni. Si totusi , recunosc, am unele momente in care nu ma impac prea bine cu ideea de rrom sau tigan.
Consider ca, inainte de a porni o campanie anti discriminare, ar trebui derulata una de educare, integrare si civilizare a acestora. Asta pentru ca ei doresc sa fie considerati cetateni romani si sa dispuna de drepturile (si adesea DOAR drepturile!!!) pe care statul de drept le ofera. Ce se intampla cu obligatiile? ... Mai nimic.
O mare parte din rromi este "scutita" de taxe si impozite. Multi dintre ei locuiesc abuziv in cladiri dezafectate mai mult sau mai putin, ori pe terenuri care nu le apartin si nu au acte de identificare.
M-am saturat sa fiu abuzata de ei pe strada, in piete, in autobuze unde nu isi iau niciodata bilet. M-am saturat sa le suport mirosul. M-am saturat ca nu pot manca linista un corn pe o banca fara sa se stranga doi-trei in jurul meu cu cersitul. M-am saturat sa fiu obligata sa le dau ceva doar ca sa scap de ei...

M-am saturat sa fiu si eu considerata rrom doar pentru ca ei sunt considerati romani in tari straine!
Nimeni nu ia nicio masura in privinta asta! Dar se fac campanii anti-discriminatorii...

Sunteti liberi sa ma acuzati de orice...