Decupaj

Motto: "Recadeam in starea de om
atat de iute, ca ma loveam
de propriul meu trup, cu durere,

mirandu-ma foarte ca-l am." (N. Stanescu)

Iti infigi cu pofta palmele in metalul rece ce margineste balconul. Si astfel strivesti toate mainile pe care le-ai purtat pe trotoarele mucegaite, toti obrajii inlacrimati care ti-au macinat si ti-au tocit podul palmelor si fiecare centrimetru de piele pe care te-ai plimbat...

E rece, e gheata... e gheata amara ce-ti patrunde in buricul degetelor si de acolo mai departe... in vene, in vene pana la inima, in sangele care se incheaga, in toate maruntaiele...

Ce ciudat ar fi sa tai aerul cu trupul intr-o cadere moale, placida... Cum ar fi sa iti dai drumul? Cum ar fi sa te pierzi? Sau sa ii pierzi pe ceilalti. Cum ar fi sa iti scapi pe pamantul de jos ...cat de jos?... creierii. Si in viteza aceea a caderii sa lasi in urma ca o dira fumurile si vascoasa toate gandurile?

Sa-ti dai drumul cu fata... intinzand mainile ca intr-un zbor esuat. Sa privesti cum pamantul isi deschide bratele iar tu alergi spre el ca un copilas spre pieptul mamei. Sa iti rupa mainile din incheieturi, sa iti inunde coastele, sa musti din praful lui, sa iti farame dintii si sa ii simti aroma pana in adancimile mintii... E bine asa?

Sau poate te lasi pe spate. Sa nu vezi pamantul, ci infinitul albastru al cerului. Spre care sa intinzi mana dreapta. Sa astepti ca si el sa isi intinda mana si sa te prinda intr-o smucitura si sa nu te lase sa te duci. Dar tot acolo ajungi, jos... jos. O sa iti imprastii teasta si coloana ta de om pe caldaram...

O sa mai ai timp sa simti ceva... durere sau eliberare? Cerul sau pamantul?


O sa doara... nu o sa doara...


11 comentarii:

Hălăţel spunea...

OMG:|
superb

Şu spunea...

Vei simţi şi cerul şi pământul, marea, soarele, norii. Şi tu vei fi ele sau ele vor fi tine.

Felicitări! Expresivă postare!

Cristian Lisandru spunea...

"Sau poate te lasi pe spate. Sa nu vezi pamantul, ci infinitul albastru al cerului. Spre care sa intinzi mana dreapta. Sa astepti ca si el sa isi intinda mana si sa te prinda intr-o smucitura si sa nu te lase sa te duci. Dar tot acolo ajungi, jos... jos. O sa iti imprastii teasta si coloana ta de om pe caldaram...

O sa mai ai timp sa simti ceva... durere sau eliberare? Cerul sau pamantul?" - m-a luat un pic cu friguri după ce am citit... Bine scrisă postarea...

a l'exandru spunea...

M-am gandit si eu de cateva ori la asta si mi se facea sila de eventualul gust de praf si de sange. Stii gustul de sange... cel ce te trimite cu gandul la o metalul oxidat...

ciocolatika spunea...

as prefera sa vad cerul..si nu mi-e frica de durere..durerea cea mai mare e cea din suflet...pe care am simti-o deja..

freedom :)

frumos scris !

Adramelech spunea...

Daca vrei sa te arunci de pe balcon, eu te sustin. :)

Wanna spunea...

@Adramelech: Multumesc mult! Chiar atat de groaznica sunt? :)

Anna spunea...

e superb ce ai scris. imi place foarte mult finalul. 'o sa doara ..nu o sa doara' chiar am stat cateva secunde si m.am gandit la asta si as fi spus 'o sa doara ..cu siguranta'.

Ioan spunea...

Interesanta ideea. Sa atingi o astfel de latura a psihologiei umane. Cred ca toti o intalnim mai mult sau mai putin, intr-un mod mai mult sau mai putin asemanator cu al tau.

Insa tie ti-a iesit de-a dreptul fantastic. E atat de real si profund. Iar comparatiile mai mult decat potrivite.

Imi place.

fireflight spunea...

Un tablou "pictat" de tine, un "pictor" modern, un scenariu perfect. Felicitari!

Ninsori oglindite spunea...

interesanta reflectie asupra caderii... o cadere intre cer si pamant sau poate chiar mai mult..o cadere intre durere si eliberare

Trimiteți un comentariu