Dizolvare

Sa lasam luna indiscreta sa traga cu ochiul prin draperia stravezie in incaperea pierduta in timp si in spatiu. Ceasul a stat in loc de mult. E doar o noapte care se va stinge fara secunde sau minute, fara tic sau tac...

Siluetele noastre se joaca prin lumina prafuita a unei lampi. Podeaua ne arde talpile, iar toropeala ne urca prin vene, pana la creier, lasandu-ne intr-o ameteala dulce. Intr-un lesin sublim.

Palmele tale infometate ma chema si ma imbie, asteaptand cu o pofta de copil sa-mi devoreze trupul, freamat cu freamat. Ma invaluie, ma cuprind, intr-o stransoare naucitoare, aproape dureroasa. Insa placuta. Dureros de placuta...

Treptat, devenim un amalgam de emotii care se dizolva privire cu privire, sarut cu sarut, soapta cu soapta... intr-o dimineata cruda, orbitoare de vara tarzie.

Doua palme

Noaptea se joaca cu chipul tau
Rece si neagra.
Cruda si oarba.

Ti-ai pierdut surasul intr-o perdea de ploi
Si rasuflarea prin ceata tarzie.

Luna ti-a furat umbra
Iar pamantul ti-a imprastiat pasii
Pe alei necunoscute.

[Iti ofer doua palme 
In care sa-ti faci culcus.
Si o privire care sa te inveleasca... 
Cand nu mai poti fi tu.]

Stransoare

M-am izbit cu tampla de pieptul tau
Murmurand un "mai ramai".

Bataile inimii tale imi sfartecau creierul
Precum zeci de sageti lansate de cel mai aprig vanator.

Curgeau rauri de durere rosiatica,
De dorinte,
De vise,
In lanceda stransoare.

Oh, dulce caldura!
Caldura umeda
A plecarii.