Hazard

0 comentarii
In mod cert circumstantele nu au fost de partea noastra. Sau poate ca nici macar nu ne-am dorit sa fie. Ne-am impacat cu ideea ca existam acolo, undeva, unul pentru celalalt. Ca o amintire incerta, un vis tulbure.

Ne-am agatat de cateva nopti rupte de ici, de colo, din care am incercat sa lipim un tablou. E poate singurul lucru din cutiuta noastra cu amintiri. Din cubul nostru.

In rest, am lasat neprevazutul sa se joace cu noi. A fost indeajuns sa imi iesi de doua ori in cale, atunci cand nimeni nu ar fi ghicit ca noi aveam deja cubul nostru cu amintiri, ca sa imi dau seama ca insemni mai mult decat o bataie ireal de puternica in piept sau decat un fior pe sira spinarii. Ca nici macar nu am avut nevoie de cuvinte sau de atingeri, ci doar sa stiu ca te afli la cativa pasi de mine, ca existi, ca esti real, si ca nu te-am plamadit din vreo fantezie.

Si chiar daca cutreieram alte alei, privim alt cer, iar ceasurile noastre arata ore diferite, purtam mereu in casti muzica aceea care ne-a adus mai aproape. Refrenele cunoscute doar de noi pe care le ascultam obsesiv cand ne e dor.

Asta e cubul nostru. Doar al nostru. 

(...and maybe someday we will beat the odds)



Ultimii oameni

1 comentarii

Lumea se topise sub privirile noastre. Peretii curgeau, caramida cu caramida, lasand in urma un val de tarana ce oxida in lumina lunii. Copacii se aplecau inghititi de pulbere. Iar strazile dispareau, rand pe rand, in negura pamantului.

Doar stralucire...

Noi am fugit cu palmele sudate. Fara un drum spre casa. Fara intoarcere...

Asteptam doar stelele sa ne zgarie ochii.
Eram ultimii oameni de la marginea noptii...

Dizolvare

0 comentarii


Sa lasam luna indiscreta sa traga cu ochiul prin draperia stravezie in incaperea pierduta in timp si in spatiu. Ceasul a stat in loc de mult. E doar o noapte care se va stinge fara secunde sau minute, fara tic sau tac...

Siluetele noastre se joaca prin lumina prafuita a unei lampi. Podeaua ne arde talpile, iar toropeala ne urca prin vene, pana la creier, lasandu-ne intr-o ameteala dulce. Intr-un lesin sublim.

Palmele tale infometate ma chema si ma imbie, asteaptand cu o pofta de copil sa-mi devoreze trupul, freamat cu freamat. Ma invaluie, ma cuprind, intr-o stransoare naucitoare, aproape dureroasa. Insa placuta. Dureros de placuta...

Treptat, devenim un amalgam de emotii care se dizolva privire cu privire, sarut cu sarut, soapta cu soapta... intr-o dimineata cruda, orbitoare de vara tarzie.

Doua palme

0 comentarii

Noaptea se joaca cu chipul tau
Rece si neagra.
Cruda si oarba.

Ti-ai pierdut surasul intr-o perdea de ploi
Si rasuflarea prin ceata tarzie.

Luna ti-a furat umbra
Iar pamantul ti-a imprastiat pasii
Pe alei necunoscute.

[Iti ofer doua palme 
In care sa-ti faci culcus.
Si o privire care sa te inveleasca... 
Cand nu mai poti fi tu.]



Stransoare

2 comentarii

M-am izbit cu tampla de pieptul tau
Murmurand un "mai ramai".

Bataile inimii tale imi sfartecau creierul
Precum zeci de sageti lansate de cel mai aprig vanator.

Curgeau rauri de durere rosiatica,
De dorinte,
De vise,
In lanceda stransoare.

Oh, dulce caldura!
Caldura umeda
A plecarii.