Protejat: 2045
Acum 4 ani
M-aplec peste margine: nu stiu - e-a marii ori a bietului gand?
Frunzele cad
şi plânge-al meu gând
cu ele trecând
pe străzi, printre ploi,
prin bălţi şi noroi.
Deasupra-mi trec nori
sunt grei ,
mă-nfior
când parcul pustiu
în noapte, târziu,
e rece şi trist
în culori de-ametist.
Dâre de fum
îmi intră-n plămâni,
nu pot să respir,
mă înec şi transpir.
Nu-i nimeni în jur,
iar vântul prea dur
mă zgârie-n faţă.
În ochi am doar ceaţă.
Un miros putrezit
în nări m-a lovit.
Oare-am murit...?
Nu ştiu...şi-n zadar
privesc cu amar
cum frunzele cad
şi plânge-al meu gând
cu ele trecând...
Octombrie plânge
În palmele noastre
Cu ochii râzând
Albastrul adânc.
Adu-mi o umbrela,
Ţi-am zis surâzând,
Să nu mă mai plângă
Albastrul curgând.