Plutesc umbre tăcute
În bălţi ce dorm pe trotuare.
Pe buzele noastre crăpate de timp,
Noiembrie moare.
Pe alei învechite, stropite cu vânt
Se adună auriu-n covoare.
Şi-mi curg arţarii pe umeri-mi cruzi
Şoptind cât îi doare.
Şi-şi plânge şi strada toamna în ploi
Şi-o-adună domol în cotloane.
Trec oameni lăsându-şi durerea-n noroi…
Noiembrie moare.
Postări
