Senzatie

"Stii cand te ninge

 Asa rece

 Si apoi se topeste?

 ...

 Asa se simt buzele tale."

Cadere

Am cazut.

mi s-au spart gandurile de podeaua rece 

sufletul s-a ciobit

iar oasele toate s-au distorsionat 

ca nu mai arat a eu

ci a un morman de ce am fost

un morman din ce ai vrut

un chip pictat prost 

pe o panza rupta.

un trup sculptat stangaci

intr-un lemn cu noduri. 

Acum mi-s mii de margele

adunate in cotloane

uitate de soare, de praf

sau de stele...

 

Hibernare

Se lasa intunericul...

Aprindem vapaia din ochi sa ne luminam calea,

Drumul lung printre nameti de ganduri 

Si alei fragile de sticla. 

Se lasa intunericul...

Ne va hiberna sufletul in barlogul anost.

Dar ma invelesc cu amintirea calda

A rosilor zile de grau si de soare. 

Se lasa intunericul...

Fara tril de mangaieri sau priviri,

Doar aburi reci si grei

Plutind deasupra noastra. 

Pace

E ciudat cum in memoria mea apari ca doua persoane diferite. Tu-inceput si Tu-sfarsit. Acelasi nume, dar alta privire, alt trup, alte mangaieri, alti pasi si alte cuvinte.

Din aceasta cauza, a trebuit sa astept doi ani ca sa pot sa te separ.

Tu-inceput. Personal de noapte. Fetesti-Ciulnita-Lehliu-Gara de Nord. Zapada si artificii. Oameni si nepasare.O strangere de mana. O bratara. Un sarut. Doua. Dragoste. 

Tu-sfarsit. Altfel. Altfel. Altfel. Nimic.

Mi-au trebuit doi ani ca sa-mi pot permite sa-mi amintesc. Doi ani ca sa mai pot asculta piesa in pace.

Epilog

Au inflorit macii... 
Iar noi nu mai suntem. 


                                                                                                                              (FOTO: Bogdan Grigore)

De maci

Mi-e dor de macii batuti de vantul sarat,

De aroma lor jucandu-se prin parul meu

Si de pasii tai pierduti printre ei.

Mi-e dor de rosul de pe buzele noastre,

De privirile agatate de perdea

Si de cuvintele uitate pe noptiera.

Mi-e dor de umbra noastra dansand pe perete,

De urma trupurilor de pe cearsaf

Si de saruturile inecate in ceasca de cafea.

Dialog (in rosu)

  

              Alice: Ce desenezi, Rabbit?

              Rabbit: Pe tine, Alice...

              Alice: Cum?

              Rabbit: Creion pe foaie...

              Alice: Si eu cum sunt?

              Rabbit: Zambitoare si cu buzele indragostite.

Semafor

Astazi stateam la semafor. E ciudat cum un semafor poate sa-mi aminteasca de tine...
Cand am pasit pe zebra, mi-am dat seama si de ce.

Sunt 7 ani...
7 ani de cand ma priveai de pe trotuarul celalalt, intr-o zi ploioasa, cu strazile pline de balti.
7 ani de cand mi-ai zambit prima data de sub gluga trasa pe fata, in pauza in care ai lasat tigara dintre buze.

7 ani de cand mi-a batut inima cu putere si stiam ca mai am doar cateva secunde in care puteam sa-mi amintesc tot discursul pe care mi-l facusem pana atunci.  Dar nu am reusit...
7 ani de cand am traversat spre tine. 

7 ani de Directia 5, Supergirl si, bineinteles, de Love of my life.

7 ani de momente in care ai fost si nu ai fost.
7 ani de clipe asemanatoare cu cea de astazi.

Iti multumesc ca esti singura persoana de care imi amintesc cu zambetul pe buze!
Cu drag...