Golul din mine [ I ]

Aveam un gol imens in stomac. Simteam ca oricine imi iesea in cale imi plesnea un pumn in abdomen. Simteam ca ma golisem de maruntaie si ca eram plina de aer. Un aer dureros ce crease un vartej in interiorul meu, incat la fiecare pas aveam senzatia ca am sa vomit. Degetele mi se miscau intr-un gest nervos. Ma chinuiam sa imi opresc mainile din tremurat si sa scap de transpiratia rece. Imi auzeam inima cum bate si vajaitul sangelui prin vene. Gura mi se uscase si inghiteam in sec. Nicio sansa sa imi dispara nodul din gat. Eram palida ca o luna plina.
Ma durea tot corpul si imi zvacneau tamplele.
Daca mi-ai fi iesit in cale in clipa aceea, ai fi facut ca tot raul sa dispara. Sa dispara ameteala si durerea si sa pot respira din nou normal. Sa dispara aritmiile, teama si pupilele dilatate. Insa ora aceea pana la tine, toate privirile insistente si autocarul acela nesuferit imi amplificau senzatiile. Plecarea aceasta spre tine ma facuse sa urc intr-un carusel care se invartea mult prea repede.
Scenariile aveau timp destul sa se joace cu mine; sa imi doresc sa nu te mai vad, sa opresc autocarul si sa cobor in mijlocul campului, sa ma gandesc ca nu voi avea ce sa-ti spun, sa-ti sar in brate, poate sa te sarut sau sa iti zambesc strengar. Ma va durea stomacul daca voi bea un pahar de cognac si, totusi, nu voi avea pic de curaj sa te ating daca nu il voi gusta macar...

Va urma.

De verde

Ce ne facem acum?

Cand am sorbit din acelasi ceai.

Ce ne facem acum?
Cand am imbratisat amandoi marea.

Ce ne facem acum?
Cand ne-a udat aceeasi ploaie.

Ce ne facem acum?
Cand si ochii tai sunt verzi.

Game over

Esti o umbra pe o alee opusa. Si nici nu ma mai obosesc sa iti fac cu mana atunci cand strigi cu disperare. Si nici sa-ti zambesc macar.
Ma voi face ca nu te vad ori de cate ori imi iesi in cale si ma voi ruga sa fi cat mai departe, pe celalalt trotuar sau in celalalt autobuz, ca sa nu mai am aritmii si sa fiu nevoita sa intorc capul stanjenita.

Ai fost o umbra pe o plaja pustie, cu un rol foarte prost intr-un joc inventat.

Ai pierdut acum... si marea si jocul. Iar sa-mi strigi numele, e in zadar.

Si, desi tu nu mai esti Rabbit, eu voi ramane mereu Alice.
Si ma bucur ca o sa te doara.


I don't love you anymore. Goodbye!

Nimic

Boare.
Mare.
A si R si I.



Vara asta am fost nimic.


Tu ce ai fost vara asta?

Ai sa-mi vezi talpile

Inima mea a luat forma unui iepure caruia i-am rupt capul si l-am aruncat sub pat.
Stiu ca ai sa putrezesti acolo... in linistea celor doua saptamani ale tale de nesiguranta, in confirmarea unui week-end si in semnele stupide pe care ti se pare ca le vezi.

Nu eu sunt cauza pierduta!
Ci tu fraierul. Pentru ca ai jucat un joc care nu exista.
Pentru ca esti satul de tine cand intinzi mana si eu nu sunt.
Pentru ca doresti sa crezi ca iti esti stapan spunand un "PA" cu juma' de gura.
Pentru ca ai pregatit un final dramatic, dar doar pentru tine.

Din pacate, ai sa-mi vezi talpile mangaind podeaua in fiecare zi. Si doar atat.
Pentru ca esti cuminte.

The Bitter End

Mai tii minte, dragule, cand am oprit timpul?
In ochiul crapat al mintii
Ne-am jucat de-a minunile.

Mai tii minte cand mi-ai intins mana?
Si m-ai rugat cu palmele
Sa ma arunc in tine.

Eu mai tin minte
Cand m-ai tras de pe zidul sufletului.
Si mi-am rupt picioarele in asfalt.

Iar acum oasele-mi frante
Se joaca de-a marioneta cu mine.

Dimineti de cafea

Dimineti...
Cand soarele imi inteapa ochii. Cand nu vreau sa ma trezesc. Parul ravasit imi gadila fata... Ma intorc pe cealalta parte si imi doresc sa mai visez. Sa te visez... poate.

Stop cadru... camera inca doarme. Si scoicile dorm. Si fluturii albastri de pe pereti dorm. Doar frunzele se misca gadilate de draperia stravezie.

"It's a beautiful day... The sky falls and you feel like it's a beautiful day!" - suna alarma. Poate mi-ai trimis un mesaj de "Buna dimineata!" Iar cand voi privi ecranul telefonului imi vei spune ca ti-e dor de mine... As vrea sa-ti fie dor de mine. Tu...

Inchid ochii... Te-as rupe din tavan... de acolo de unde ma privesti atat de sublim si de unde imi zambesti cum numai tu stii sa o faci. Te-as aseza langa mine si mi-as pune capul pe inima ta. As amorti asa... pentru o viata. Iar cand am sa adorm, tu ai sa te ridici si ai sa prepari cafeaua. Cafea dulce cu putin lapte. Cocotati in varful patului, am gusta-o impreuna si am rade de dimineata de pe chipurile noastre si de pijamalele colorate.Inchid ochii...

It's a beautiful day...

Ecranul telefonului e gol. Si azi imi beau singura cafeaua...

Pauza de ras

Pasi rupti. Rupti in doua.
Si tipa de durere.
Si plang cu sughituri.

Iti vad dintii. Si razi.
Iti vad ochii. Si plangi.
Iti vad glezna. Si fugi.

Tu stai dupa perdea.Esti un iepure care pandeste vulpea.
Iei o pauza de ras. Ha-Ha!
Si imi rozi timpanele.

Deschid usa. Si ma-ndrept.

Eu merg fara pasi.
Tu mergi fara umbra.

Fum

Ma asteapta muntele... sa il respir.

Ce fericita sunt! Caci am sa fiu mai aproape de Soare.
Si am sa ii soptesc sa ma fiarba.

Si am sa fierb...
Am sa fierb...
Sa fierb...
Fierb.

Pana mi se vor transforma mainile, ochii, buzele si visele in milioane de vapori.

[Ce ciudat e sa zbori!]

Si am sa ma rog de Luna sa te transforme in fum...
Ca sa alergi dupa M I N E.

Sleeping with ghosts

Ceasul ticaie: Tic-Tac.

Noaptea imi apasa pe plamani si iar visez ca te tin de mana. Mana ta care se termina brusc undeva pe la cot... si restul e ceata. E soare, dar ceata.
Glezna dreapta mi-e dezvelita si simte racoarea ploii de afara. In vis, e spuma marii.
Cativa fulgi rebeli imi gadila piciorul stang. Nisipul...da... sigur e nisipul din sandale.

Stiu ca dupa valul acela de lumina si caldura care iti acopera chipul, imi zambesti. Si poate imi spui si o poveste. Dupa care sa te opresti brusc si sa ma intrebi ce mai fac.

In camera mea e inca noapte si nu stiu daca imi e dor de tine...

Insemn in semn

Insemn - pe o foaie. pasii tai. [ca sa nu-i uit]
Insemn - pentru tine. o noapte. [in mare]
In semn - ne-am rotit. pana am ametit. [degeaba]

Insemn, insemn, in semn.

Pe o foaie, pentru tine, ne-am rotit.

Pasii tai, o noapte, pana am ametit.

[Ca sa nu-i uit, in mare, degeaba.]

De-a v-ati fara ascuns...

...credeam ca n-o sa-mi fie dor de tine.

...si pana la urma de ce mi-ar fi?
Caci nici macar nu imi mai pot aminti chipul tau. Si la orice incercare nu imi apare decat zambetul. Tu, Rabbit...
Aveai un zambet al dracului. Buzele, cu colturile ridicate te faceau sa zambesti chiar si atunci cand nu zambeai...

De azi, ma rog sa fii mereu pe trotuarul celalalt si sa nu mai apari ca o naluca de te miri unde, atunci cand sunt dezgolita si cand nu stiu sa ma prefac sau atunci cand nu sunt Alice.

Dar prin ce coincidenta ciudata, ieri in ultima clipa a ultimei zi mi-ai zambit iar? Si nici macar nu era 1:23 noaptea, si nici nu mergeam pe jos ca sa ne luam inghetata si nici nu trageai din tigare, nu aveam nisip in sandale si nici nu ma apucai de mijloc cand treceau unii pe langa noi...

Era 7 fix si mi-ai parut mai inalt decat de obicei...
Si mai ciudat... eu mergeam inainte, iar tu inapoi.

Sa nu-mi mai spui pe nume, Rabbit...

De-a v-ati ascuns

...stiam ca nu o sa ma mai scoata nimeni de acolo. Stiam ca probabil imbratisarea marii va fi ultima pe care pielea mea o va mai simti vreodata. Iar ceata verde ultimul lucru care imi va mangaia privirea. Doamne, ce ciudat! Caci deschideam ochii si simteam ca am iesit din mine si ca pot sa ma privesc. Si ce frumoasa cadere... cu mainile intinse in sus, asteptand o mana calda sa ma traga, cu rochia dansand in jurul meu si cu parul incalcit.Sigur semanam cu o balerina...

***

-Balerino, ti-ai gresit vocatia!!!
-Vai Rabbit, nu ma mai privi asa!

Alex era Rabbit. Devenise Rabbit de cand a dat peste mine din intamplare si i-am spus ca ma cheama Alice, pentru ca nu aveam chef sa imi dezvalui adevaratul nume. L-am intrebat pe Rabbit intr-o zi daca ii place sa se joace si mi-a spus ca da. De atunci ne-am jucat De-a v-ati ascuns, doar ca numai el punea ochii si numara pana la stele apoi pornea sa ma caute. M-ar fi gasit usor de fiecare data, doar ca ii placea sa ma faca sa cred ca am sa castig. Dar nu castigam nici eu si nici el. Amandoi pierdeam dar eram prea orbi ca sa vedem asta. Si ne bucuram enorm pentru ca pierdeam.

In seara aceea am plecat pe plaja. Eram doar eu cu Rabbit si imi placea ca nu ma tinea de mana. Rabbit tragea dintr-un Malboro rosu iar eu imi mancam ciocolata cu pofta de copil. Si nu imi pasa ca imi intra nisipul in balerini si nici ca batea vantul si a doua zi urma sa racesc, si nici ca imi murdarisem bluza de ciocolata.

Atunci ne-am jucat in cabina salvamarului. Am urcat pe scarile rancede de metal si am stat acolo sus. Era frumos sus si nici nu stiu cat timp a trecut. Atunci Rabbit a inceput sa numere cu cifre de ciocolata si sa ma caute iar eu chicoteam dupa ochii lui. Dupa aceea am pus eu ochii. Dar am trisat... Si l-am vazut cand se ascundea cand sub sanii mei, cand in palme, cand dupa ureche... apoi pe coapse si sub limba. Si ma amuza teribil! Rabbit mi-a spus ca nu joc corect si ca o sa se ascunda de nu am sa-l mai gasesc vreodata. Eu am ras si Rabbit a sarit din cabina galbena pana in mare, adanc in mare.

Am sarit si eu ca o nebuna dupa el ca sa-l gasesc... Dar trisase si el de data asta. El sarise in marea lui, nu in a mea.

***

...ma gandeam atunci la Eliade si la nimicul lui muzical... Voiam sa devin un nimic muzical in apa marii. Nu incercam sa ies la suprafata. Nu dadeam din maini si nici din picioare desi plamanii imi erau goi iar creierul imi statea sa explodeze. Daca as fi iesit stiam ca nu am sa il mai gasesc pe Rabbit vreodata. Asa ca... am plutit catre nicaieri.
Un nimic muzical...doar apa.

De ploaie

Mi-a plouat aseara chipul
Printre picaturile
Pe care le radeai cu atata pofta.

Si mi-ai speriat cartea
Cu rasul tau isteric
De mi-au fugit cuvintele...
Pe rand.

Eu nu am sa te iert
Decat atunci cand va iesi soarele.
Si ai sa plangi
Ca ti-ai uitat umbrela acasa.

Vara asta...

Buzele nu sunt dulci... niciodata dulci. Buzele au gust de rosu si de sange. Si putina aroma de sfarsit.
Caci cu oricare doua buze incepe un sfarsit. Un sfarsit cu gust de bitter. Nici prea amar, dar nici prea dulce. Insa din betia lui cu greu te mai poti trezi.

Dragostea nu are niciun gust. Aici e capcana. Iti imaginezi atatea arome, dintre cele mai fine si mai delicioase, dintre cele mai dulci, mai dulci decat mierea. De fapt, nu exista. Aromele se joaca in capul tau pana intri in coma. De gradul 5.

Sexul are gust de capsuni. Le privesti cu pofta si nu stii cu care sa incepi. Iei una, e acra. Dar e rosie si arata atat de bine, incat gustul nu mai conteaza. Pentru ca e Capsuna! Mai iei una, si te rogi sa fie dulce. Si inca una... si toate-s acre. Dar totusi bune. Pana nimeresti una dulce si suculenta. Ala e sexul. Capsunile dulci si coapte sunt rare. Daca pui zahar, trisezi.

Vara asta are gust de crema de zahar ars... si nu pentru ca e dulce, ci pentru ca ti se face rau daca mananci prea multa.

Imbratisare

Caut cu disperare niste palme in care sa ma cuibaresc...

Azi, imi doresc mai mult ca oricand o imbratisare.

Doua brate deschise care sa imi cuprinda umerii. Si o inima de care sa imi lipesc urechea stanga... iar bataile ei si sa ma adoarma... Tic Tac.
Vreau sa simt caldura unui trup viu... caci m-am saturat de cadavre.
Si un piept care sa adune toate lacrimile... Un piept care sa nu se supere ca il plang.

Vreau o mana care sa imi mangaie parul si obrazul... si un chip care sa-mi zambeasca.

Vreau o imbratisare plina de liniste si pace...
O imbratisare nesfarsita.

Depravare

Vreau sa ma joc cu noaptea.

Sa deschid ferestrele larg si sa intre orasul in camera. Cu fum, cu lumini, cu claxoane, cu faruri, cu asfaltul umed... si cu tine.
Sa sting luminile si sa dansez desculta pe podeaua rece. Sa imi transpire mainile si sa ma usture talpile.
Parul sa imi gadile spatele gol... si sa rad prosteste.
Sa miroasa a rum si a fum de tigara. Sa ma imbrac doar in refrenele absurde pe care tu le fredonezi cu capul pe spate.

Dimineata, cand galagia a adormit... sa ies afara in picioarele goale. Sa cumpar mere verzi pentru mine si tigari dulci pentru tine, de la magazinul din colt. Tu sa ma privesti de la balcon iar eu sa iti fac cu mana din mijlocul strazii.

Apoi, sa ma invelesc in cafeaua neagra...
Si sa adorm...

Marginea orei 6

Ia-ma de mana si hai sa ne plimbam pe limbile ceasului.
Si sa le oprim sub greutatea zambetelor noastre.

Sa topim secunde sub picioare
Iar cand obosim... sa ne odihnim la marginea orei 6.

Eu voi culege minute si-ti voi impleti o ora.
O ora intr-un buchet
In care sa locuim nestingheriti.

Tu ai sa razi si ai sa-mi soptesti:
- Hai sa mergem, mai avem pana la ora 12!

As vrea ca lumea intreaga sa fie

As vrea ca lumea intreaga sa fie un camp.
Un camp mare si verde,
fara drumuri,
sosele si mai ales fara semafoare.
Fara zgarie nori si vile urat colorate.
Fara mall-uri si fara oglinzi.
Fara casti in urechi si ochelari de soare.
Fara etichete pe haine si umbrele.
Fara caini maidanezi si ziduri de beton.
Fara cizme si ceasuri...
Fara garduri si cabluri electrice.


As vrea ca LUMEA intreaga sa FIE!

Azi eu am 21

Nu imi mai amintesc de cand nu mi s-a mai adresat intrebarea: "Ce varsta ai?".

Insa astazi, o farmacista m-a intrebat. Iar eu, foarte dezinvolta, am raspuns 18. Noroc ca intre opt si sprezece am realizat ca nu mai am varsta asta de vreo... 3 ani.

Cand am rostit 21 am avut un sentiment extrem de bizar. Mi-am amintit cand avea sora mea mai mare 21, si mi se parea o varsta colosala...

Azi eu am 21, si e ciudat...

Promenada

Azi mi-am vazut creierul imprastiat pe trotuare pline de praf, negre dupa atata somn de iarna.

Am urcat in autobuz si m-a izbit mirosul puternic de plictiseala, de munca, de stres, de lene, de betie si mai ales de moarte. M-a izbit atat de tare incat mi-a bubuit cutia craniana iar ochii mi-au cazut in palme. Ce fericireeee!!! Pentru prima data nu m-am mai reflectat in ceilalti, ci m-am putut privi cu proprii mei ochi!

In gropile pline de noroi dureros mi-am rupt gleznele. Si a trebuit sa imi tarasc trupul, tocindu-mi coatele de bordurile amare. Dar nu m-a durut... caci sufletul imi statea atarnat de cablurile electrice.

Maine, o iau de la capat...

Coloana Rupta

Mirosul de mucegai isi facea loc prin nari pana spre adancul creierului... O usturime puternica zvacnea undeva in spatele ochiului si picura putin cate putin de parca in loc de lacrimi, plangeam cu acid. Nu zaream mare lucru... O camera goala, cu pamant pe jos si pereti din lemn putrezit. Lumina palpaia prin cateva crapaturi ce tineau loc de ferestre.
Mi-am infipt cu putere degetele julite in pamantul umed si am incercat sa ma ridic. Dar trupul parca nu era al meu si oricat ma chinuiam nu reuseam sa il fac sa se urneasca. Inca o miscare, doua... Durerea imi umezea obrazul incat puteam sa jur ca pentru cateva momente devenisem Coloana Rupta a Fridei Kahlo.
Nu stiu cat timp am ramas in genunchi, cu palmele infipte in pamant. Durerea devenise amorteala... o amorteala placuta, calda, care imi invada toate oasele. Piciorul drept, piciorul stang... am reusit sa ma indrept. Pentru prima data dupa atata timp simteam pamantul sub picioare. Stateam pe loc, imi priveam trupul, rochita alba cu volane prinsa la brau cu un cordon care candva fusese rosu.
Mi-am scuturat pamantul de pe genunchi si intr-un gest rapid am facut primii pasi spre usa. Era o usa pe care nu imi amintesc cand am intrat. Zavorul ruginit s-a miscat intr-un scartait puternic si lumina mi-a invelit fata. O poteca serpuia printre brazde de flori si iarba. Parfumul de tei inghitise aproape in intregime mirosul de mucegai.
Am pornit printre copaci cu soarele de mana. Stiam ca undeva, cineva ma asteapta...


Ma salvasem...

Acum un an...

"marți, 17 martie 2009

Plansete catre ieri sau Nimic!

Motto: Sa ma ierte timpul, caci n-am stiut cum sa il pierd!

Azi...ieri sau maine...oameni vin si pleaca. Doar eu raman pe loc si ii privesc ca o statuie.Azi...mi-e dor de cei de ieri iar maine le voi duce dorul celor de azi...Nimeni nu ramane...toti se pierd si parca ma pierd si eu odata cu ei. II plang pe toti ce au devenit amintire...

In fiecare zi pierd cate ceva din mine...pana cand voi ajunge doar un pumn de ganduri si sperante desarte, de vise si amintiri uitate. Pierd o clipa, un zambet, ma pierd prin multime, prin imagini, umbre, cuvinte, explicatii, sentimente...in universul acesta imens, ma gasesc foarte greu...

Privesc uimita la ce a mai ramas din trupul meu...atatea amprente si zgarieturi..arat ca un bibelou vechi de pe mobila bunicii...Oare ma mai vede cineva?

Nu...sunt doar o faţa banala din multimea de corpuri incruntate, grabite...pierdute de mult...

Azi las in urma cei 18 ani ai mei..."

Va multumesc!

Asa te vad

O camera...

Peretii tapetati cu tot felul de imagini
noi si vechi,
chipuri manjite,
hartii mazgalite,
culori sterse,
creioane tocite,
pagini rupte,
versuri tacute...

Tu sezi la birou pe scaunul cu spatarul rupt, din lemn macinat. Ochelarii ti-au formati santuri adanci pe nas si iti fac urechile clapauge. In ei se reflecta lumina oarba a unei lampi decorata cu panze de paianjeni si praf. Aplecat deasupra biroului dezordonat, iti plimbi mainile dreapta-stanga, mimetic, intr-o mutare infinita care a sapat un sant adanc in spatiu.

Cu o penseta cam boanta culegi din gramada de eu din dreapta celula cu celula. O iei din varful degetului mare de la picior si o muti in gramada din stanga, in varful firului de par din crestetul capului. Si tot asa... Cu celulele din gambele mele subtiri o sa creezi niste ochi frumosi, si daca iti ajung, cu cele de la genunchi o sa desenezi o gura cu buze...

Din eul meu vei naste altceva. Cu dibacia ta de sculptor... sau poate pictor. Nu... totusi cred ca esti un poet. Si compozitor...

Asa te vad uneori.

Esarfe violete

Miroase-a primăvară-n cimitir,

A mov şi-a raze indiscrete.

Pe-alei zambilele cochete

Împrăştie parfum de mir.

Mă plimb pe drumul plin de var

Şi simt cum soarele m-orbeşte.

E-un soare fals şi mă trezeşte

Ca un neon pe-o masă de spital.

E ameteală-n aer, nu pot să mai respir.

Sunt prinsă în eşarfe violete.

Miresme reci încep să mă îmbete.

Miroase-a primăvară-n cimitir.

Ciocnirea

Ce ciudat sa te ciocnesti de cineva. Aerul din jurul tau, cu aerul din jurul lui se lovesc molecula cu molecula. Se amesteca intr-o imbratisare, lasand in urma aerul ciocniri... cu miros de exaltare si batai de inimi.

Ieri m-am ciocnit si eu de tine. Mai repede decat ma asteptam.
7 pasi... te-am vazut. 6 pasi... m-ai vazut... Apoi ti-ai intors privirea catre vitrina cu covrigi si ai zambit.
1 pas... in tandem... si ne-am lovit.
Bizar... a durat o secunda. As fi vrut sa fie ca in filme... slow motion... si toata ciocnirea sa dureze 5-6 secunde. Atat cat sa pot sa iti observi haina, pantalonii si fularul... si poate un defect, doua. Atat cat... sa retin ceva.

2 pasi... spate in spate...
Nu... nu m-am intors. Sunt sigura, totusi, ca tu ai facut-o. Dar mai departe de 20 de pasi. Crezand ca eu am privit deja inapoi si astfel nu ne-am fi intersectat privirea intr-un gest plin de jena.

Ai trecut...
Pentru multimea de acolo am fost doi necunoscuti. Doua corpuri care au trecut pur si simplu unul pe langa altul. Doua corpuri...

Cate corpuri se ciocnesc...? Cate corpuri aparent necunoscute isi intersecteaza drumul, zambesc, merg mai departe si lasa in urma o dara de amintiri, fara ca ceilalti sa realizeze?

Acum... incerc sa rememorez. Chipul tau insa, a luat forma unui portret pe o panza unde vopseaua proaspata a fost intinsa de mana dreapta a pictorului. Un contur vag si mii de nuante amestecate haotic...

Dar erai tu! Si asta conteaza...

Dialog

- Eu as face lacrimile amare.
- De ce amare?
- Pentru ca tristetea e amara.
- Eu le-as lasa asa... sarate.
- De ce?
- Pentru ca imi amintesc de mare ori de cate ori plang.
- ...
- Si ii multumesc marii ca lacrimile sunt sarate...


Oare lacrimile s-au nascut din mare sau marea din lacrimi?

Totul se pierde

Totul se pierde.

Chiar si atunci cand se schimba, inseamna ca se pierde si ii ia locul un alt ceva.
Pierdem timp si spatiu.
Ne pierdem cu firea si astfel ii pierdem pe ceilalti.
Pierdem lucruri si sentimente.
Pierdem priviri si amprente.

Pierdem cuvinte si ganduri.
Pierdem sperante si vise.
Pierdem momente si gesturi.

Universul e prea mare... si ne pierdem prea usor.

Eu am pierdut parfumul tau... si ma tem...

Ceasca de ceai

Noapte...
M-am invelit cu Februarie.

Am ingropat ceaiul intr-o cutiuta de catifea sperand sa se mai pastreze pana cand ai sa vii.
Zaharul asteapta inghetat pe dulap si lingurita plange pe masa.

Doar ceasca alba, cu toarta ei stramba, tanjeste dupa degetul tau si buza fina de sus... Ca in sarutul dulce sa ii lasi gustul tau...
Ceasca alba se hraneste cu tine, cu vorbele tale insetate.

Aburul s-a racit... de dor sa-ti mangaie obrazul zgariat. Si ochii sa-ti lacrimeze... in ceasca de ceai.

Te-asteapta, inca...

Planetarium [sau cum sa visezi un necunoscut]

Nori... [gri]. Vantul cald imi aduna parul pe fata si ma chinui cu mana dreapta sa il dau la o parte. Copacii [verzi] isi scutura crengile in stanga si in dreapta. Praful se ridica in vartejuri si ne intra in ochi. Fugim... noi doi?
Tu ma tii de mana... sunt sigura ca esti tu! A... Cine esti tu?
Cladirea imensa... doua usi mari din sticla. Alergam pe scarile [negre] si zambim.
Un hol lung [sepia] impanzit de tablouri [alb si negru], universuri, stele... Pluto. Prin ferestrele largi intra soarele [auriu] care arde... Soare cald... soare de vara.
Alte usi din lemn lacuit cu manere groase din metal rece. Pasim... eu in fata... tu in urma balerinilor mei [rosii].
Scaune... scaune multe asezate concentric. In centru o masuta. Intuneric... aer rece, inchis.
Catifeaua [visinie] a scaunelor ne gadila mainile.
Pe tavan se plimba mii de lasere si luminite... Ne lasam capul pe spate... adormim.
Orion, cunoscut şi drept Vânătorul, este o constelatie în emisfera nordică, fiind una dintre cele mai cunoscute. Ea este vizibilă şi de pe teritoriul României în perioada noiembrie – aprilie. Prin mijlocul constelaţiei trece ecuatorul ceresc, ceea ce face ca această alăturare de stele sa fie vizibilă din orice punct al Terrei, fapt care a făcut din această constelaţie una din cele mai cunoscute...
Alege o stea... alege o stea... [albastra].

M-am trezit buimaca... undeva in adancul mintii rasuna o melodie...
If you leave me now...

Si afara ninge [alb].

Cand marea plange...

Seara imi canta la crestet... usor, sublim. Fiecare val e o nota... pana adorm. Uneori pot sa ii simt rasuflarea rece si sarata in spate, in par... suiera prin crapatura geamului... imi sopteste.

Dimineata ma trezeste. Tipa, striga... Marea plange iar eu pot sa o ascult.
Pescarusii sunt si ei agitati; zboara de colo colo fara sens. Plang si ei pentru ca marea plange.
Si stancile plang... se chinuie sa-i stearga lacrimile...dar in zadar.
Nisipul se framanta in mii de bucatele... Sufera si el...

Azi marea a murit. S-a sufocat sub albul inchis. Si-a dat ultima rasuflare inghetata pe stanci. Am iesit sa o implor sa nu imi moara. Si am plans...

Dar nu stiu daca am plans pentru ca
marea mi-a murit in ochi? Sau pentru ca mi-am pierdut perlele in zapada?

                                                                                            (FOTO: fotografu.ro)